NASTYPRIMUL a scris:
Exista 3 solutii.
Ori apa a intrat in pamint cea mai mare parte, si daca se face un calcul, roca poate ingloba asa ceva, inclusiv mari interioare. Iar o parte s-a transformat in gaz metan la contactul cu magma.
Legile chimiei nu permit transformarea apei în metan. În plus, dacă am admite cumva fixarea hidrogenului de către carbon în molecule de metan, asta ar însemna modificarea compoziţiei atmosferei în sensul creşterii extreme a concentraţiei de Oxigenşi de scădere a carbonului. Iar asta pe de parte nu s-a produs, s-a modificat doar raportul izotopilor de oxigen16 şi 18, în plus, ea ar duce la o răcire puternică a climei, iar realitatea este chiar pe dos.
Daca se observa 4 km de apa, fata de un 60-sau citeva sute de km de litosfera e f putin, si teoretic litosfera poate ingloba acea cantitate de apa din cosmos.
Puţine roci pot absorbi apă. Cele mai răspândite sunt anhidritul şi zeoliţii. Prin hidratare aceste roci îşi măresc volumul şi formează în stratele de deasupra cute false, prin care momentul hidratării poate fi identificat. Nu există nicio corelaţie de acest fel cu potopul. De fapt, nu există niciun motiv ca aceste roci să nu fi absorbit apa anterior, în momentul ajungerii în apropierea suprafeţei. Pe de altă parte, toţi zeoliţii şi tot anhidritul (sau gipsul - anhidrit deja hidratat) din lume nu ar putea absorbi un volum mai mare decât Marea Neagră.
Intrarea apei sub formă de pânze freatice nu poate fi acceptată din motive similare. Dacă rocile erau fisurate anterior, nu exista niciun motiv ca apa să nu fi intrat prin respectivele fisuri, dacă erau fisurate chiar în acel moment, acest fapt se observa clar în orice deschidere. De asemenea, vârsta apei fosile din acviferele de adâncime poate fi cunoscută foarte uşor. Doar în câteva cazuri, extrem de puţine, vârsta este cea a posibilului potop, în cele mai multe cazuri este mult mai veche.
Ori a treia, s-a exagerat, si a plouat mult mai putin, si a intrat in bazinele oceanice normale.
Legenda lui Ghilgameş, cea mai veche, vorbeşte despre 200 de metri peste nivelul actual al Oceanului Planetar, în Mesopotamia, legendele povestite de LuciaD vorbesc despre 2500 m, cea biblică, despre circa 6000. Este foarte clară exagerarea treptată, la transmiterea orală a legendei. Cred că şi o revărsare a Tigrului şi Eufratului cu o creştere a apelor de 20 de metri este deja mult prea mult.