Daca asa zisul d-zeu nu considera vrednic de mantuire un om sufletist, integru, moral, care face numi bine in viata, caruia ii pasa de altii, care ajuta la necaz, care se implica in cauze nobile, care face o diferenta in lume, samd...doar pentru ca acel om nu il proslaveste sau nu crede in el, atunci acel d-zeu nu este o deitate perfecta, milostiva, iubitoare, altruista, pura precum mint scripturile, ci o entitate demna de dispret, egocentrica, discriminanta si razbunatoare care nu merita sa fie nici macar bagata in seama dpdv existential dapoi proslavita.
Sa condamni un om bun doar pentru ca nu ti se inchina este cea mai mare marsavie, abominatie de care s-au facut vinovati marii tirani, dictatori si monstrii ai istoriei umane. Nici de mirare ca omul crede ca este zamislit in asemanarea lui d-zeu, ceea ce este de fapt invers si anume omul si-a inventat un d-zeu in propria-i asemanare ca sa se potriveasca cu natura lui meschina si putreda.