Psihosomatica

Mi se pare foarte important ca sa se inteleaga cat mai profund legaturile inextricabile intre buna functionare a mintii (de fapt a creierului) si armonioasa functionare a corpului.

De atatea ori bolile sunt semnale de alarma care spun multe informatii codificate despre starea de spirit a omului, despre atitudinea sa, despre relationarea sa cu mediul si societatea, despre compartimentarea palierelor psihice.

De exemplu, miopia poate fi un semn ca miopul nu doreste sa vada ceva neplacut, se apara de agresarile mediului extern.

Cei care au boli de gat (mereu ragusiti, balbaiti, repeziti in vorbire, polipi, etc) pot fi acei care nu au putut sa se exprime deplin in copilarie, sunt blocati in exprimarea de sine in fata altuia.

Ei au de zis adevarul altora, dar sunt franati. Le sta in gat vorba dureroasa, dar nu stiu cum sa o descarce. Atunci corpul reactioneaza si el cum stie: incordarea permanenta a gatului, rigiditatea muschilor antrenati in vorbire duce la suprasolicitarea corzilor vocale.

Sunt doar doua exemple, dar legaturile sunt de ordinul miilor.

Sunt importante dieta, regimul alimentar, regimul de miscare fizica, mersul la doctor la primele semnale de alarma ori chiar analize anuale preventive, intretinerea perfecta a aparatului dentar (pentru ca infectiile bacteriene bucale duc si la boli de inima).

E important felul de gestionare a stresului ubicuu, deci relaxarea, calmul, autocontrolul.

O buna gestionare emotionala duce la un creier odihnit, care isi va face datoria (el repara tot ce e stricat in corp, mai ales in timpul somnului).

Deci un somn odihnitor, calculat dupa varsta fiecaruia (ore/noapte) este vital.

Conexiunile sunt multiple, si dau aici cateva, pentru inceput:

"Conform Jonas W. B. "Researching Alternative Medicine", (Nature Medicine, 1997, 3, pp.824-882), Organizatia Mondiala a Sanatatii afirma ca 80% din sistemele de ingrijire medicala din lume isi au originea in remediile traditionale, care cuprind un "ansamblu de practici unde pacientii sunt examinati in totalitatea lor, in cadrul contextului lor ecologic. Aceste terapii insista pe faptul ca boala sau starea proasta de sanatate nu e cauzata doar de un agent exterior sau de o anume dispozitie patologica, ci mai ales de consecinta dezechilibrului unei persoane in raport cu sistemul sau ecologic. " Cu alte cuvinte, terapiile altermative si complementare tin cont de diferitele dimensiuni ale fiintei umane: fizica (corpul si miscarea), emotionala (senzatiile si sentimentele), intelectuala (creierul si capacitatile sale cognitive) si spirituala (intelegerea sinelui, a lumii si a aspectelor transcedente asupra vietii), in stransa relatie cu mediul inconjurator. Din punctul lor de vedere sanatatea e definita ca o stare de echilibru, o relatie armonioasa intre corp, emotii si gandurile individului. Abordarea este cuprinzatoare, globala, holistica, foarte diferita de cea cu care mentalitatile occidentale sunt obisnuite. "

http://www.psihosomatica.psiholog-bacau.net/

"Un nou studiu a dezvăluit de ce unii oameni sunt mai predispuşi dec

Cred ca exista o legatura stransa intre buna functionare a mintii si buna functionare a corpului, dar cele doua exemple pe care le-ai dat eu le consider mituri si nu cred ca au legatura cu realitatea. :)

Fiero a scris:

cele doua exemple pe care le-ai dat eu le consider mituri si nu cred ca au legatura cu realitatea. :)

de fapt totul e foarte logic si tine de fiziologie:

1 - creierul consuma o mare parte din energia sa pe intretinerea simtului vizual.

E si firesc, avand in vedere ponderea covarsitoare a informatiilor primite din mediu pe cale vizuala.

Un animal potential periculos il percepi intai vizual, cand il percepi tactil e prea tarziu.

Insa spre deosebire de animal, omul are foarte multi agenti stresori inca de mic. Exemplu: un copil sensibil se va incarca de responsabilitatile evitate de parinti imaturi, se va consuma pentru ca ei au conflicte, mai are si profesori dificili, colegi solicitanti, programa incarcata, etc.

Atunci el risca sa mentina muschii oculari incordati, iar de aici pana la dezvoltarea miopiei mai e un pas.

Se intelege mai bine legatura cu "ma feresc sa vad ceea ce e de nevazut, caci e de neacceptat".

Ori sunt medii familiale in care e mai bine sa te faci ca nu vezi nimic, ca sa supravietuiesti, ori sa te feresti de privirile de penitenta (privirile de foc, deochiul parental, adica agresivitatea nesublimata corect).

Masajul pielii de sub ochi si al fruntii ajuta enorm.

Relaxarea muschilor oculari (privitul seara la jocul asfintitului pe un lac cu valuri) duce la regresarea miopiei in unele cazuri.

2 - Neputinta de a te exprima clar in familie, pentru ca parintii o interzic fatis sau subtil (nu vorbi deschis despre probleme, baga-le sub pres ca noi, chiar daca pute), duce in mod sigur la mentinerea muschilor gatului incordati. De aici fortarea corzilor vocale.

Observa legatura incordare-dezechilibru corporal-boala, si relaxare-reechilibrare-sanatate.

Legatura asta e atat de clara, incat reeducarea foniatrica la spitalele de specialitate (reinvatarea de a vorbi intr-un registru vocal corect, pronuntia clara) incepe intai si intai cu relaxarea muschilor gatului si a fetzei. Se trag in jos obrajii, se scutura buzele si obrajii, se maseaza tamplele, se sare pe varfuri, se trage in jos pielea gatului, se maseaza gusa, etc - asa ca in filmul King`s speech).

Ajuta desigur si invatarea de artei de a te exprima deschis, indiferent de riscuri.

Exista studii stiintifice care atesta clar cele spuse de tine?

Fiero a scris:

Exista studii stiintifice care atesta clar cele spuse de tine?

Nu numai ca exista, dar la spitale de foniatrie medicii foniatri pun in practica asta,e baza recuperarii rapide a bolnavului cu gatul. Se incepe intotdeauna cu cinci minute de relaxare musculara la gat/chip, abia apoi se trece la exercitiile vocale. E o chestie clasica deja.

Iarasi medicii oftalmologi stiu bine importanta incordarii/relaxarii in buna functionare a ochiului.

Inca un argument in favoarea impactului relational/emotional in fiziologia aparatului vocal: copiii sufocati de presiunea parentala, copiii striviti de vointa prea mare a parintilor, copiii care nu pot sa vorbeasca deschis despre ceea ce simt au tendinta de a vorbi intr-un registru tonal neadecvat dimensiunilor corzilor vocale.

De ex cineva cu corzi zdravene de bariton vorbeste prea sus, pitigaiat (pentru ca e tinut de parinti pe pozitia de Copil, in mod fortat, nu? nu e lasat sa se maturizeze, sa devina barbat). Astfel forteaza vocea.

Ori copilul vorbeste prea rapid, prea balbait, prea sacadat, mananca vocale, cuvinte, inverseaza topica, etc. Iarasi presiunea emotionala duce la incordarea muschilor gatului si la fortarea corzilor vocale.

Adevarat, ma bucur ca s-a inceput sa se puna tot mai mult accent pe acest aspect, este foarte important in a ne mentine sanatosi sau a ne vinedeca.

samsara a scris:

este foarte important in a ne mentine sanatosi sau a ne vinedeca.

Adica eu ma vindec pe mine de boli si alea si devin sanatoasa in caz ca as fi fost bolnava?

De o vreme caut sa ma vindec singura si am ajuns la concluzia ca una din solutii este odihna!!! un somn bun de vreo 12 ore nederanjata, ma scol alta persoana

Nemo! a scris:

Nu numai ca exista, dar la spitale de foniatrie medicii foniatri pun in practica asta,e baza recuperarii rapide a bolnavului cu gatul. Se incepe intotdeauna cu cinci minute de relaxare musculara la gat/chip, abia apoi se trece la exercitiile vocale. E o chestie clasica deja.

Iarasi medicii oftalmologi stiu bine importanta incordarii/relaxarii in buna functionare a ochiului.

Inca un argument in favoarea impactului relational/emotional in fiziologia aparatului vocal: copiii sufocati de presiunea parentala, copiii striviti de vointa prea mare a parintilor, copiii care nu pot sa vorbeasca deschis despre ceea ce simt au tendinta de a vorbi intr-un registru tonal neadecvat dimensiunilor corzilor vocale.

De ex cineva cu corzi zdravene de bariton vorbeste prea sus, pitigaiat (pentru ca e tinut de parinti pe pozitia de Copil, in mod fortat, nu? nu e lasat sa se maturizeze, sa devina barbat). Astfel forteaza vocea.

Ori copilul vorbeste prea rapid, prea balbait, prea sacadat, mananca vocale, cuvinte, inverseaza topica, etc. Iarasi presiunea emotionala duce la incordarea muschilor gatului si la fortarea corzilor vocale.

Tu ai dat exemplu o metoda de recuperare, dar nu ai aratat ca exista o dovada clara ca felul in care un parinte se comporta cu propriul copil ii poate declansa acestuia o anumita boala, una psihosomatica. :)

Fiero a scris:

felul in care un parinte se comporta cu propriul copil ii poate declansa acestuia o anumita boala

Prin 1984, doi cercetatori,

Glen Gabbard mentioneaza ca etiologia unei tulburari psihice poate fi legata de cat de buna este "potrivirea" dintre temperamentul copilului si cel al figurii parentale. E vorba de "Modelul capacitatii de potrivire" sau "Goodness of Fit". De exemplu un copil suprairitabil se poate simti bine cu o mama calma si rau cu una foarte incordata.

Pentru detaliere si nuantare, un ochi aici si aici.

Fiero a scris:

Tu ai dat exemplu o metoda de recuperare, dar nu ai aratat ca exista o dovada clara ca felul in care un parinte se comporta cu propriul copil ii poate declansa acestuia o anumita boala, una psihosomatica. :)

Cand mergi la doctor si iti spune ca ai diabet pentru ca ai mancat prea multe dulciuri, exista acolo o dovada clara?

Poate el sa iti demonstreze ca intr-o anumita zi ai trecut un prag critic?

E vorba de acumulari treptate, care produc un dezechilibru intr-o anumita parte a corpului.

Bolnavul intelege ca e vorba de o legatura de tip cauza-efect, chiar daca aceasta cauza nu e cuantificabila si nici analizabila stiintific.

Se stie pe baza experimentelor pe cobai ca prea multe glucide provoaca diabet.

Si se pot vedea si masuratorile unor indici de referinta ale unor compusi din sange.

Tu te astepti sa iti ofer o dovada clara de genul: 156 de parinti care au lovit cu pumnul in cap copiii lor au provocat acestora incordari ale muschilor oculari, incat 93% dintre ei au dezvoltat miopie.

Astfel de studii nu exista, din cauza conditiilor. Niciun parinte nu va recunoaste ca e cauza bolii copilului.

Pe de alta parte, agresivitatea in familie nu e neaparat fizica. Poate fi o incruntare cand copilul ia 9, nu 10.Dar daca e un copil sensibil,acesta deja sufera, isi pierde starea de bine, in care se simte ocrotit,acceptat neconditionat, inteles,si trece pe starea de incordare.

Se tot aduna,si treptat copilul se obisnuieste sa stea incordat.

Relaxarea se invata, altfel se pierde. Pana intra in deprindere trece timp. Trebuie sa practici asta.

Stresul poate lua in familie multe forme: o atmosfera conflictuala latenta, ori sa nu se vorbeasca despre secretele de familie, sa nu se spuna niciodata lucrurilor pe nume,nemultumiri parentale oricate eforturi ar face copilul,samd.

Iarasi, pentru un medic foniatru si pentru psihologul medical cu care colaboreaza in cazul bolnavului de gat nu trebuie dovada clara. Ei stiu din nenumarate cazuri ca incordarea muschilor gatului duce la o voce fortata.

Ei cauta in istoricul pacientului daca exista stres ascuns, conflicte nerezolvate, probleme de interactiune cu familia, sefii,colegii de munca, vecinii, samd.

Intotdeauna gasesc. De exemplu o educatoare care simte nevoia sa controleze copilasii (din supraresponsabilizare) va avea tendinta de a vorbi mai tare la serviciu, ca sa acopere vacarmul copiilor (inconstient nu le permite sa se manifeste asa cum sunt, copii liberi, vrea din ei copii adaptati).

Desigur, acolo in istoricul educatoarei exista un copil liber sufocat, si un copil adaptat format cu forta de parinti.

Incordarea neconstientizata a gatului ei, deprinderea gresita de a vorbi timp de o viata, plus efortul ei inutil de a controla copiii strigand la ei duc la fortarea corzilor vocale si la aparitia problemelor de vorbire.

Acesta e un caz real.

Psihologul de spital impreuna cu medicul foniatru actioneaza intai pe acest palier: invata bolnavul sa vorbeasca mereu calm, sa se relaxeze la gat in fiecare dimineata, sa faca diferenta singur intre o voce naturala si una fortata, sa rezolve sursele de stres si conflict din viata sa.

Ei invata bolnavul sa vorbeasca in mod corect (cu aparatul vocal relaxat). Apoi il invata sa nu se mai streseze cand va reintra in mediul sau, pentru ca risca sa ajunga inapoi in spital peste un an.

La ce ar servi foniatrului si psihologului medical dovezile clare?

E destul sa stie ca relaxatii nu vor ajunge niciodata la ei cu probleme de gat, iar bolnavii care nu invata sa se relaxeze revin peste un timnp cu aceeasi problema, in timp ce aceia care invata sa se relaxeze nu mai revin la ei niciodata.

Experienta lor intinsa pe ani le aduce dovezile,chiar daca ele nu sunt atat de clare incat sa convinga intr-un experiment repetabil in laborator, insa destul de clare ca sa se traga concluzii utile pentru vindecarea bolnavilor.

"nu ai aratat ca exista o dovada clara ca felul in care un parinte se comporta cu propriul copil ii poate declansa acestuia o anumita boala, una psihosomatica"

Uita-te si tu cum arata copiii crescuti relaxat de parinti relaxati, si cum arata copiii stresati crescuti de parinti stresati/agresivi.

In psihosomatica e greu sa vii cu dovezi clare.

Ceea ce este sigur e ca stresul (care e sursa de frica in esenta lui, amenintare la adresa binelui omului) slabeste sistemul imunitar si astfel apar probleme in corp.

Acum iti dau o tema de gandire: daca gandesti psihosomatic, si vine la tine vecina sa iti spuna ca imediat dupa ruptura de iubitul ei i-au aparut eczeme, desi nu a avut asa ceva niciodata, ce iti va sugera eczema in sine ? (pentru ca nu a aparut o alta boala, ci una de piele).

Si de ce "Ingrijirea psihologica, schimbarea climatului ca si curele termale constituie tot atatea ajutoare de avut in vedere in tratamentul eczemei"?

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/eczema_892