si una si alta: traiesti clipa dar si amani clipele pana o gasesti pe cea care te multumeste, te reprezinta, iei clipa si faci din ea mult mai mult decat promitea la inceput, iti pui amprenta personala asupra clipelor pe care le traiesti, prin propria personalitate si viziune.
nu te multumesti sa iei ce primesti, ci creezi. amanarea trairii nu inseamna, asa cum se crede, sa strambi din nas si sa refuzi asteptand altceva sa pice din cer, si tot asa. a amana, a avea rabdare, implica straduinta sa creezi premisele pentru ceva mai bun, lupti si nu renunti, nu te multumesti cu facilul, fiindca ai dreptul sa speri si sa planuiesti, sa pui bazele unei vieti mai evoluate si mai constiente.
cand traiesti clipa in momentul cel mai potrivit se intalnesc cele doua deziderate, iar asta se refera la planuri pe termen lung pentru care muncesti si dupa care culegi roadele clipa de clipa, fiindca asa stii ce savurezi si o faci cu toata constiinta omului care are o contributie, atat cat e, la o existenta mai buna. bucuria clipei inseamna si bucuria drumului, nu doar a atingerii scopului. dar fara un scop, drumul nu are sens ca notiune, iar bucuria este stearsa, sau chiar inexistenta, confuza.
sintagma ca dormi asa cum iti asterni se aplica in proportie covarsitoare in acest context