_altul a scris:Daca poti sa-ti inchipui cata fericire poate fi starea aceea in care crestinul simte ca il cerceteaza Dumnezeu ca un prieten.
N-ar fi rau sa citesti cate ceva din psihologie, pentru a putea intelege cauza care poate provoca astfel de trairi:
”Delirul mistic este delirul ce are ca tema centrala ideile delirante mistice sau religioase
Tulburare de gandire caracterizata printr-o idee sau un sistem de idei patologice ce au urmatoarele trasaturi:
Un mod eronat de judecata care domina gandirea bolnavului si ii modifica in sens patologic comportamentul;
Impenetrabila la contraargumente logice, imposibil de confruntat in ciuda contradictiilor evidente cu realitatea;
Incompatibila cu o atitudine critica, bolnavul fiind incapabil sa-i recunoasca esenta patologica.
O definitie mai simpla a ideii delirante este aceea a unei idei in dezacord cu realitatea, dar in a carei realitate crede bolnavul, impenetrabila la argumentele logicii formale si care-i modifica conceptia despre lume, comportamentul si trairile.
Ideile delirante au si un aspect afectiv, delirurile fiind sustinute de un suport afectiv si volitiv cu o mare energie care le confera forta, intensitatea si durabilitatea, vorbindu-se despre o grupare ideo-afectiva, ideile fiind insotite de o mare incarcatura emotionala. In functie de continutul lor tematic, ideile delirante pot fi impartite in idei de persecutie, hipocondriace, de gelozie si erotomanice, de filiatie, de grandoare, de relatie, de influenta, metafizice, de inventie, de reforma, mistice etc. Ideile delirante nu apar izolate, ele avand tendinta de a se articula si sistematiza, restructurand gandirea intr-un mod particular, realizand diferite tipuri de deliruri, mai mult sau mai putin sistematizate, mai mult sau mai putin bizare. Delirul modifica afectivitatea si perceptia individului, angajand intregul psihism al acestuia.” Link