_altul a scris:Faci confuzie fata de farisei. Fariseul gandea exact asa cum gandesti tu. Fariseul se lauda in fata lui Dumnezeu ca el posteste, da zeciuiala, tine toate poruncile, e credincios si credea ca asta il face mai superior.
Vamesul pacatos se batea cu pumnii in piept pentru ca se considera pacatos.
Cine s-a mantuit dintre cei 2? Nu fariseul binenteles pentru ca nu prin ceea ce zici tu se obtine matuirea. Mantuirea se obtine prin credinta sub forma de speranta in Hristos.
Cei carora le-a zis asta au ajuns apostoli, deci nu mutatul muntilor il mantuie pe om ci credinta sub forma de abandonare in Hristos.
Speranta nu inseamna asigurarea mantuirii, tocmai de aceea crestinul se lupta ca sa nu cada. Speranta se refera la a nu cadea de pe cale. Calea lui Hristos prin Biserica inseamna mantuire sigura.
Faptele nu mantuie pe nimeni, tinerea legii nu mantuie pe nimeni.
Doar Hristos mantuie. Mantuirea lui Hristos o primesc doar cei care cred ca El este Mantuitor si in plus se straduiesc sa faca fapte bune. Nu omul face faptele bune, si nu omul e in stare sa creada, asa cum ai si remarcat (nimeni nu are credinta nici cat un bob de mustar). Dumnezeu e cel care se indura de om si-l mantuie doar pentru acest lucru: ca incearca sa faca fapte bune si ca-L recunoaste pe Hristos.
Desigur . Tocmai ca ai descris foarte bine ce fac credinciosii SE CRED SUPERIORI
Vamesul NECREDINCIOS isi cunostea lucurile mai putin bune dar nu se batea in piept .
Deci cine se mantuieste dintre cei doi ? necredinciosul . Vamesul nu era nimic .
credinta FARA FAPTA e moarta . simplu . Cazi oricum de pe cale , nu ai de ce sa te lupti sa fi pe cale ca nu conteaza faptele , ca asa ai spus tu .
Sa recapitulam ce ai spus mai departe , a crede este o fapta . daca faptele nu conteaza nici a crede nu conteaza , Deci nu e nevoie sa fi credincios si nici sa faci fapte bune , ca nu conteaza ca Hristos face in locul tau si fapte si credinta .
Nu stiam la ce prostie poate sa te duca credinta asta deosebita pe care o prezinti tu . Multumesc ca nu am asa ceva .

Adica asta si-a facut nevoile pe poruncile de a nu ucide si a-si iubi aproapele si e iertat, doar pentru ca se caieste, iar un necredincios care a trait toata viata sa in demnitate si nu a gresit cu nimic, deci nu are pentru ce se cai, ba din contra, poate fi mandru de modul in care si-a dus viata, ajunge in Iad, doar pentru ca e necredincios? 