Alta problema in dragoste..

Renaissance a scris:

Nu toti simt nevoia sa sara in bratele partenerului. Partenerul e partener, nu mama, nu tata.

asta ziceam.. poate unii asa sunt

Renaissance a scris:

Nu toti simt nevoia sa sara in bratele partenerului. Partenerul e partener, nu mama, nu tata.

Nu e vorba de asta. Ci de faptul ca iubirea reala e umana, nu ideala. Poti strange cat vrei in brate, daca inima nu e la locul ei deloc.

DoarCineva a scris:

eu nu condamn..

Nici eu nu condamn pe nimeni, doar spun lucruri pe care le-am observat si pe care le prezint ca atare.

dar eu nu percep iubirea altfel decat sa-l am langa mine mereu, si cand sunt fericita si cand sunt trista, MEREU.

Si eu consider ca iubirea exact asta-ti cere, adica sa fii tot timpul cat mai aproape de fiinta iubita.

Renaissance a scris:

Nu toti simt nevoia sa sara in bratele partenerului. Partenerul e partener, nu mama, nu tata.

Partenerul este identificarea de sine (jumatatea ta, daca vrei un cliseu), parintii reprezinta originea, radacina.

Partenerul este prezentul si viitorul, parintii sunt trecutul, de-aia ne desprindem de ei si ne formam propria viata.

Viata se traieste in prezent, alaturi de vii, nu in trecut, cu persoanele desi dragi, trecute la cele vesnice.

Si nici in viitor nu se traieste viata, in iluzii.

Oamenii care traiesc in trecut sunt depresivi, cei care traiesc in viitor sunt anxiosi - asta e ca un fel de zicala pe care am vazut-o pe internet.

Multumesc pentru raspunsuri.De genul asta de sinceritate am avut nevoie.Concluzia este ca nu are niciun chef de viata,iar orice ar fi simtit pentru mine inainte,acum s-a dus.De ajutat nici nu poate fi cazul avand in vedere deficitul sau de comunicare si dorinta de a fi SINGUR.Eu voi trece peste ,insa pe el il compatimesc...va dura mult timp procesul de vindecare.As dori ca un moderator sa inchida topicul.O seara buna !

poate nu simtea prea mult pt tine,

in aceste momente nu are suficienta energie pt a tine cont si de o relatie care pt el nu e cine stie ce.