Renaissance a scris:Alexandra, ce vrei tu de la viata ? Ai ceva ce poate fi asimilat pe post de "scop" ? Sau ai o placere in viata ? Cauta cumva o solutie sistematica. Calculeaza-ti sansele, resursele...Ceea ce trebuie sa faci e sa incetezi sa te mai lupti cu tine insuti. Ti-ai facut un rol din a-ti sabota viata, si ai ajuns sa-l joci asa de bine ca nu il mai poti uita. Nu te mai sabota. Oricat de tare iti cere emotionalul asta, abordeaza problema rational : e ca un cerc fara iesire. Cu cat te lasi mai mult in voia "sortii", cu atat esti mai purtata la fund si cu atat iti e mai greu sa iesi. Fa progrese mici la inceput, demonstreaza-ti doar ca poti ! Orice mic progres iti reda o oarecare stima de sine, care te ajuta sa duci povara mai departe. La fel cum ai putut ajunge in aceasta situatie, asa poti sa si iesi, tot treptat, tot in timp, insa folosind cu totul alte metode si resurse. Asta e tot. Cauta sa crezi in ceva, ai nevoie.
Scopul meu este succesul pe plan profesional. De-asta invat (sau, ma rog, incerc sa invat) si imi si place. Am destule placeri in viata: desenez, citesc, cant (am facut parte o vreme dintr-o trupa si am cantat si la bass), imi plac excursiile la munte, imi place sa inot, imi place istoria, imi plac limbile straine, imi place medicina. Atat imi amintesc acu'.
Am momente cand sunt de-a dreptul maniaca, parca as fi coked up. Atunci incep sa ma iubesc si sa caut solutii pentru problemele mele si, de asemenea, ma implic in multe proiecte. De asemenea, am tendinta de a fura in aceasta stare. http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/manie_1728
Apoi intru in depresie.
Si asta e viata mea, un lung sir de suisuri si coborasuri. Nu exista cale de mijloc.
Imi urasc fizicul. Am fost bulimica si chiar si acum am tendinta de a voma ceea ce mananc. Sunt de-a dreptul dezgustata de mine.
