Kilkoana a scris:
Bine fie cum zici tu...daca ai si la activ trait zi de zi macar 1 an, doi,trei cu o persoana de sex opus (sau acelasi sex to be politically correct)
Adica locuit impreuna. Atunci poate suna si mai credibil tot ce zici, daca nu is ziceri ca sa te afli in treaba.
In viata de zi cu zi ganditul ajuta. Daca il aleg la inceput pe negandite, garantat in continuarea povestii tre sa mai si gandesc. Iar faptul ca il/o iubesc ajuta sa gandesc rational, la el, la noi si sa las orgoliul meu la coada.
EXCLUD CAZURI DE MALTRATARI SI ALTE ORIBILITATI.
Eu ma gandesc ca iubitul meu ii un keeper, prefer sa cred ca si asta simte,pentru ca discutam despre a ne intemeia o familie in sensul de sa vina pe lume un copil.
In rest, eu am invatat ca orgoliul nemasurat - a se citi "am intotdeauna dreptate si merg pana in panzele albe" - are toate sansele sa lase omul singur si acrit.
Acu vorbesc pozitiv pentru ca simt asa, poate ca daca ne-am desparti as vorbi o perioada lunga negativ. Niciodata nu spun niciodata.
Intamplator da, aia cu traitul. Dar stii ca-s unii care traiesc zeci de ani cu cineva degeaba ? Asta stii dar nu vrei sa si crezi.
Gandirea rationala... sa zic asa, indragostirea nu e rationala, te poti indragosti de cele mai nepotrivite persoane, rationalul te ajuta doar sa te abtii, sa iti dai seama cand ti-au zburat fluturasii dupa cineva cu care nu te potrivesti deloc si sa nu faci nimic, sa nu te apropii, sa iti vezi de drum pana mor fluturasii aia, iar pe viitor vor aparea altii, poate pentru cine trebuie, poate iar pentru cine nu trebuie.
Eu nu exclud nimic, unora le place maltratarea si alte oribilitati.
Nu prea suport discutiile, seamana rau a negocieri pe baza unui contract si, desi respect tot ce spune Eric Berne, prefer sa nu ma gandesc la lucrurile alea, ci sa fac ce simt, daca simt, insa doar atunci cand e pentru cine trebuie. Asta explica unele perioade de singuratate auto-impuse. Sunt grele la inceput, dar usoare pe masura ce avansez in varsta. Probabil se cheama maturizare.
Am invatat si eu ce ai invatat tu acum cativa ani, apoi am luat-o la experimentat mai mult sau mai putin hardcore, apoi m-am calmat. Si refuz mai departe negocierile, sau lipsa sentimentului real sau a sentimentului pentru cine nu trebuie. Cica trebuie sa ai grija sa nu-ti faci viata naspa si nici pe a altuia. Iar singura persoana la care nu-i faci viata naspa e aia care te place fara sa te schimbi in mod deosebit, iar tu o placi in aceeasi masura. Si aici zic de de toate - cum arata, ce ii place sa faca, cum se poarta, cum sta cu organizarea propriei vieti.
Prostire... poate n-ar trebui neaparat spus ca dragostea prosteste, mai degraba indragostirea generaza impulsuri care-l fac pe om sa nu mai vada daca e gata sa sara-n cap - adica sa se cupleze cu cineva nepotrivit de iese un cuplu in care-si mananca unul la altul zilele. Cam asa as vedea eu prostirea... In rest, daca sa zicem merg cu 250 la ora pe autostrada spre femeia pe care o iubesc, e o prostie si o chestie periculoasa, dar daca e cea potrivita, pentru mine nu e, si atat timp cat ajung viu, nici pentru ceilalti. Insa repet, doar daca e cea potrivita - la faza asta vezi definitiile lui Lupini, ca-s destul de apropiate de ce cred si stiu si eu.