Normalul si firescul

Cand spunem despre un om

Apeland la constiinta. Din moment ce majoritatea reusim sa traim in societate fara sa ne omoram reciproc sau sa facem tot felul de acte "anormale", inseamna ca functioneaza.

As mai spune ca firescul e individual, o sa intalnim putini oameni care considera firesti aceleasi lucruri. (Firesc - ceea ce vine din firea, din natura fiecaruia). Pe cand normalul contine notiuni pe care ni le insusim pe parcursul vietii.

Normalul si firescul

normal si firesc este ceea ce stie subconstientul fiecaruia, sinele interior!

adica daca vine unul si spune ia mitraliera asta si impusca-ti toata familia si refuzi sa o faci acesta este normalul, este firescul - nu ti la explicat nimeni, nu ti s-a predat la scoala dar il ai adanc criptat in constiinta ta si stii sa separi raul de bine , normalul de anormal etc

Fiero a scris:

cum putem mentine un echilibru intre normal si firesc?

Abordezi un subiect pe care ar trebui să-l citească fiecare. Auzim des pe alţii spunând că..."nu e normal" nu ştiu ce, fără a şti ce spun majoritatea dintre ei. La fel cum e şi cu expresia "nu se compară", deşi în lumea asta totul se compară. Ceea ce vor să spună în realitate e că "nu se aseamănă".

Revin la subiect. Ai spus bine: "a fi normal", înseamnă a respeta normele (regulile, legile). Iar "a fi firesc", înseamnă a respecta ceea ce în accepţiunea arhaică are sens de instinct. Prin urmare, "normalul" respectă legile, regulile, cutumele, iar "firescul" respectă firea, instinctul.

Legile firii, sunt legi naturale, valabile pentru orice om: dreptul la viaţă, la mâncare, la somn, la necesităţi fiziologice, şi aşa mai departe. Când normele au tendinţa de a încălca firescul, atunci are loc cee ce un mare filosof al dreptului, John Locke, spunea: "revolta naturală", adică omul are dreptul să se revolte chiar şi fizic.

Dau două exemple: "dreptul natural şi firesc al omului la alimentaţie". În perioada comunismului târziu din România, acesta era încălcat prin raţionalizare alimentelor. În acest fel, conform teoriei lui John Locke, omul avea dreptul să se revolte împotriva încălcării legii naturale a firescului.

Aduc în discuţie un alt exemplul, care în prezent naşte mari dispute: căsătoriile între homosexuali, şi revoltele cel puţin mediatice, pentru sau împotriva lor. Las asta spre analiza altora, dacă o astfel de căsătorie e "firească", şi dacă acele revolte mediatice sunt "normale" sau nu.

@lupini

N-as fi vrut sa se inteleaga ca asociez notiunea de firesc cu instinctul, cu simtirea bruta, ci cu trecerea simtirii prin filtrul ratiunii, insa al ratiunii proprii, nu a uneia de imprumut. Asta poate duce cu gandul la cenzurarea naturalului, dar omul este singurul animal la care e gandirea e un privilegiul si, in egala masura, un proces natural, asa ca, nu cred ca a-ti trece simtirea prin ratiune altereaza cu ceva firescul. :)

Normal e ceea ce a adoptat majoritatea ca fiind firesc.E absolut tot aia si nu are treaba cu moralitatea, iar constiinta e departe.

Majoritatea apeleaza mai degraba la cunostinte pt. rezolvarea "normalului", nu la constiinta ori etica...Dar asa le place sa creada, ori sa declare...

Individual privind, normal e ceea ce putem noi accepta ca firesc (ca sa nu ma repet).Poate fi normal pt. noi sa ocolim normalitatea altora si chiar sa facem abuzuri, iar cand suntem atentionati sa readeram declarativ la normalitatea majoritatii. Asta s-ar numi integrare.

InPing a scris:

Majoritatea apeleaza mai degraba la cunostinte pt. rezolvarea "normalului", nu la constiinta ori etica...Dar asa le place sa creada, ori sa declare...

Made in Romania.

Tu te amuzi, dar din pacate asa stau lucrurile. ;)

Fiero a scris:

N-as fi vrut sa se inteleaga ca asociez notiunea de firesc cu instinctul, cu simtirea bruta, ci cu trecerea simtirii prin filtrul ratiunii [...] asa ca, nu cred ca a-ti trece simtirea prin ratiune altereaza cu ceva firescul.

"Firescu" vine din accepţiunea arhaică a "legilor firii", adică a instinctului, sau ale pornirii carnale. Opusul legilor firii, sunt legile spiritului sau intelectului.

Trecerea simţirilor prin raţiune, schimbă decisiv firescul. Cei care pot face asta, îşi pot controla orice pulsiune, orice pornire, ori aşa ceva, doar oamenii cu o stăpânire de sine foarte puternică, pot face. Întrebarea e: care oameni sunt mai mulţi...cei care îşi pot stăpâni trăirile primare (care îşi pot trece simţirile prin raţiune), sau cei care nu pot face faţă instinctelor primare ? Un răspuns poate fi dat chiar doar uitându-ne la cum acţionează, sau...reacţionează membrii acestui forum, în diferite situaţii. :)

Dar oamenii nu-s cuvintele lor, felul in care posteaza reflecta o mica parte din ceea ce sunt ei, uneori chiar inversul a ceea ce sunt, parerea mea. :)

lupini a scris: