In legatura cu vedetele, se pare ca nimeni de pe aici nu a inteles ca accentul a cazut nu pe vedete, ci pe imaginarul nostru afectat de memele din televizual.
Reiau pasajul meu:
"Standardele astazi au crescut enorm. Nu mai suntem in colectivitati mici, rurale,unde si nea Ghita era bun, caci standardul era coborat la "putin mai frumos ca dracu, harnic, viguros, cu nas mare, cu pamant la fel".
Acum barbatul e comparat cu omul de afaceri romantic din telenovele, sau cu Hugh Grant.
Imaginarul femeii de azi contine aceste modele perfecte de masculi, care sunt de fapt fictiuni nascocite de scenaristi.
Dar ea nu intelege ca e o fictiune. Ca si Hugh Grant sau Brad Pitt sau Keanu Reeves sau Cloony sau Gere sau Depp in intimitate au defecte, probleme de comunicare.
Aceeasi problema si la barbati (agravata de porn, din pacate).
Oamenii tind sa fie mai perfectionisti, mai pretentiosi, pentru ca standardele cu care se compara au crescut spre infinit, datorita fictiunilor televizuale."
Nu era vorba despre vedete, ci despre felul in care noi le receptam pe ele, conform imaginii lor idealizate din filme.
Acesta imaginea a lor idealizata este cea care ni se imprima in inconstient, prin sedimentari, prin vizualizari repetate.
Si aceasta imagine idealizata (barbat perfect, femeie perfecta) este cea care ne perturba in viata reala alegerea unui partener (imperfect, cu probleme).
Cati dintre noi stiu sa faca distinctia intre imaginea ideala Anthony Hopkins (tatal perfect, sotul perfect) si omul Hopkins, care se confrunta cu demonii sai interiori (tendinte de autodistrugere, furie, agitatie continua, negativism, depresie), ca multi dintre noi?
Poate ca unii de pe aici stiu. Dar marea majoritate a oamenilor, supusi la un bombardament de stimuli televizuali nu pot asta.
Si dintre cei de pe aici care stiu sa faca distinctia imagine ideala/vedeta imperfecta, cati pot jura cu mana pe inima ca niciodata in alegerile lor nu s-au lasat influentati de imaginile ideale sedimentate in inconstientul lor? Doar ati crescut cu ele, v-ati format cu ele, v-ati format modelele si idealurile cand erati mici in functie de ele.
I-ati admirat pe vremea cand erati copii/adolescenti, deci cu discernamantul inca neformat. Erati receptivi ca buretii, si ati absorbit modelele de pe ecrane. I-ati copiat, i-ati urmat, fie constient, fie inconstient, tocmai pentru ca i-ati admirat.
Pentru ca tatal Hopkins de pe ecrane e mereu calm, mereu inteligent, intelept, impaciuitor, mereu stie vorba potrivita, si nu putea tatal tau imperfect sa concureze cu el niciodata nu?
Pentru ca Jim Carrey era tipul mereu binedispus, jovial, care aduce lumina in viata prin focalizarea pe partea pozitiva, si nu putea fratele tau supus presiunilor interne si stresului extern sa concureze cu el, nu?
Iar partenera ta imperfecta nu poate concura niciodata cu imaginea idealizata a Angelinei sau a lui Meg Ryan sau Zeta Jones sau Foster sau Roberts.
Iar partenerul tau cu defecte nu poate fi ca Depp.
Aici e o mare problema a omului modern. Pentru ca omul antic sau romantic sau medieval nu s-au confruntat cu asa ceva, cu un asemenea asediu de stimuli televizuali asupra imaginarului sau.
Iar efectul se vede asupra relatiilor umane: cuplurile rezista mai putin timp astazi, statistic. Si sunt mai putine cupluri care trec probele rodajului si ale timpului.
Cati de aici pot jura ca in aprecierea partenerului lor imperfect nu au avut influentari din partea imaginarului lor afectat de imagini idealizate de vedete? Oare nu au fost mai critici sau mai pretentiosi fata de partenerul lor tocmai din aceasta cauza?
Pentru ca aceste imagini idealizate seteaza asteptari marite in viata reala, de la oamenii imperfecti.
Sugestie pentru cei care sar sa ma contreze inainte de intelege ce vreau sa spun cu adevarat: nu va mai simtiti lezati de parca v-as fi fript la fund cu arzatorul de butelie.
Pentru ca nu faceti decat sa ma incoltiti pentru lucruri asupra carora suntem de acord.
Exact asta am vrut sa spun si eu ca si voi: ca vedetele nu sunt decat oameni imperfecti in viata lor obisnuita.
Nu am intentionat sa le critic, ci sa fac distinctia intre imagine idealizata si omul imperfect.
Va irositi energia in directia gresita, cum spune de Niro in "Taxi Driver".
Si pentru cei ce nu inteleg de ce acest subiect are legatura cu topicul: are legatura pentru ca nu m-am referit la viata vedetelor de fapt, ci m-am referit la imaginarul omului obisnuit, supus asediului de stimuli televizual, care ii seteaza asteptari prea mari, neconstientizate.
Or barbatii si femeile love shy sau singuri sau ciudati etc vor suferi din cauza ca datingul ii va respinge mult mai usor: ei nu vor face fata la asteptarile foarte mari din epoca moderna. Si asta pentru ca bombardamentul televizual a crescut pretentiile tuturor, fara sa ne dam seama.
Unii vor face fata, da, dar mai putini ca in trecut, cand asteptarile erau mai rezonabile, pentru ca standardele nu erau ridicate chiar asa de sus.
Tot mai multi prefera sa abandoneze datingul, si este un fenomen la nivel mondial, mai ales in societatile tehnologizate. De aceea apar si carti de dating, cu sfaturi utile, si se vand bine.
Iar unii love shy pur si simplu nu fac fata deloc, si prefera sa ramana singuri.