bydy a scris:
Profesorul american dr.Brian G. Gilmartin, sa se spanzure.
Stiu oameni care se pot incadra in acest 'portret-robot' si nu sunt singuri.
Iata "logica" ta, Bydy:
1. Dr Gilmartin vorbeste despre o anumita categorie de oameni singuri
2 conform parerii tale, exista o alta categorie oameni singuri care nu sunt tocmai singuri
3. in concluzie, il inviti pe dr. Gilmartin sa se elimine singur din fluviul genetic uman
Iar eu vin si spun ca S.R. a preluat din mers o tema propusa de mine mai demult pe acest forum (Love-shyness), dar nu a stiut sa o prezinte, abatand atentia fara sa vrea de la Love-shyness la singuratate. De aici, confuzia care domneste pe acest topic.
Iar tu nu ai inteles nimic, si in loc sa mai studiezi ce spune cu adevarat dr. Gilmartin cu un simplu search pe Google, vii si il trimiti pe un doctor, somitate mondiala, direct pe esafod.
Care sunt bias-urile tale in acest tip de gandire defectuoasa?
Uite, iti indic eu cateva:
1 nerabdare, gandire pripita, "hai sa imi dau si eu cu parerea desi nu am aprofundat chestiunea" - te intereseaza sa iti afirmi persoana, sa te confirmi, nu adevarul in sine, care e greu de decelat de obicei si care necesita multa implicare mentala
2 invidie pe o personalitate care are succes mondial, care ajuta oameni, care e bagata in seama de specialisti (dr. Gilmartin, un psiholog cu multa experienta in ajutarea oamenilor)
3 agresivitate, frustrari ce produc o gandire violenta ("sa se spanzure, ca nu e bun de nimic doar pentru ca mi se pare mie ca a gresit").
Cum te poti corecta, ca sa ai o gandire corecta pe viitor, sa evoluezi, sa ajuti realmente prin contributia ta utila userii la intelegerea unei chestiuni importante pentru ei?
A propos, iti precizez ca sa intelegi mai bine ce fac eu aici: nu ma iau de persoana ta, ci de gandirea ta eronata.
Tu nu esti ideile tale. Tu nu esti atitudinea ta. Esenta ta nu se confunda cu unele abordari ale tale, care pot fi defectuoase.
Personalitatea ta este un gestalt mult mai complex decat ansamblul ideilor, emotiilor si atitudinilor tale, ce te definesc ca un corpus dinamic in progres continuu.
Eu aici iti identific unele atitudini eronate, adica ideile in actiune, dar care arata bias-uri de comprehensiune a unei situatii.
Referitor la love-shyness, acesti barbati nu au anumite tehnici prin care sa isi atraga partenere de calitate.
De obicei, sunt barbati, nu femei. De ce? Simplu. Pentru ca societatea invata ca femeile trebuie cucerite, ele nu trebuie decat sa astepte. Ele selecteaza, ele resping barbati, pana ce se aleg cu cativa parteneri de valoare.
Exista si femei care sufera de love-shyness, dar ele se vor strecura mult mai usor in viata, caci dating-ul le favorizeaza.
Pana la urma si ele vor avea cativa pretendenti, chiar daca sunt timide, sau uratele, sau nu sunt descurcarete, nu au calitati evidente care sa le propulseze pe scena dating-ului.
Ele vor accepta pe cei mai rasariti pretendenti, iar la pat vor face fatza, caci nu trebuie decat sa stea intinse pe spate si sa astepte ca partenerul sa se implice. Nimeni nu le cere tantra (din prima).
Asa ca marea majoritate a celor ce sufera de love-shyness sunt barbati, pentru ca societatea cere un gender role barbatilor: sa fie activi, sa aiba initiativa, sa stie sa cucereasca o femeie, sa stie arta conversatiei, sa stie sa flirteze putin, sa fie siguri de sine, sa aiba un venit stabil, o masina, etc.
Or, exista barbati care nu fac fatza la aceste pretentii.
Cei timizi, romantici, sensibili sunt mai predispusi la a evita dating-ul (care e o competitie aspra si dura, prea presanta pentru vulnerabilitatea lor).
Dr. Gilmartin a observat ca acesti barbati shy nu au surori, ci doar frati, de regula (adica nu au surorile ce i-ar fi invatat ce este o femeie in esenta ei, pentru ca o sora aduce si prietene acasa).
A mai observat si ca tatal lor este de regula absent sau brutal in relatia paternala.
Aici trebuie cautat, la aceste problematici, daca vrei sa intelegi love-shyness, S.R.