unstoppable a scris:
Ba te minti din start, daca nu te atrage e limpede ca nu o iubesti. ;)
Lasa ce descoperi mai tarziu, poate fi si bune si rele.
Tu imi spui de o relatie care incepe de la -1 pe cand as putea porni de la zero.
Nu te atrage de la inceput corect, dar iubirea e mai mult decat atractie, sau asa consider eu. :) Nu e musai sa fie pentru toti la fel. Atractia pentru mine e doar un liant, e ceva care nu poate fi definit prea concret. Iubirea, ca e pentru mama, pentru nevasta, amanta, etc, e cam una in esenta ei. Faptul ca pe mama o iubim cumva, iar pe amanta altcumva atunci nu poate inseamna altceva decat ca nu le iubim pe toate cu adevarat ;)
Daca atractia reprezinta doar un liant, atunci ea e doar o legatura care inlesneste comunicarea, sentimentul de apartenenta, comuniune, dar nu una indispensabila. Se poate forma si pe alte cai. Eu nu zic ca daca poti incepe o relatie de la 0, are rost sa iti bati capul cu una de la -1. Eu am argumentat de ce spun lucrurile astea, si in ce conditii sunt bune de aplicat. Unii se pot detasa mai usor de simturi, altii nu. Fiecare face cum poate. Cine poate privi dincolo de niste stereotipuri care produc fascinatie la nivel instinctual, si sa cunoasca omul in totalitatea lui, acela poate aplica ce zic eu aici. As vorbi putin despre o tehnica Zen foarte interesanta, aceea de a-ti restructura mintea ca ea sa vada mereu in toate ceva nou. :)
Sa ne intelegem, faptul ca simti atractie pentru cineva, la intamplare, nu e o dovada ca iubesti sincer acea persoana, ci doar ca ea s-a potrivit in niste tipare care de-a lungul timpului s-au dezvoltat in mintea ta, tipare de care esti mai mult sau mai putin constient. Practic, sunt tot tipare, doar ca cei care se pot detasa putin de senzatii, si le poate prelucra cat de cat. Atata tot. Atractia favorizeaza sentimentul de dragoste pentru acea persoana care-ti intra in tipar, dar nu face ea toata treaba. :)