Allexandrra a scris:
Procesul dus pana la capat arata ca in exemplul dat de tine: Dali si Gala. Parca si Gala era cu vreo 10 ani mai mare ca Dali.
Dali si Gala se trezeau la 4 dimineata ca sa contemple rasaritul goi, in livada de maslini. Astia stiau cu ce se mananca viata.
:)
Freud ar fi fost multumit sa o cunoasca pe Sorana.
Ea era obositoare pentru ca era prea puternica interior, avea o forta stihiica, era ca o forta a naturii, de neoprit.
Macar Marin Preda a fost fericit cu ea.
Sorana era anticomunista, si a fost data afara din teatru de Zaharia Stancu pentru ca refuza sa joace in piese comuniste.
Iata ce ii spunea ea idealistului comunist Marin Preda:
"Cand ai sa intelegi, dragul meu, ca omul e de totdeauna si va ramane insetat de o viata deplina?"
"O lume noua nu se construieste pe ura. Religia urii! Si pe ea vreti sa construiti o lume noua!"
"Or eu cer individului sa nu iasa nicio clipa dintr-un permanent efort constient de autoinaltare".
Astfel se formeaza ideile inovatoare ale lui Victor Petrini din "Cel mai iubit dintre pamanteni", prin influenta Soranei!
Aceasta continua autodepasire profesata de Sorana este si crezul lui Kazantzakis din "Zorba Grecul" si "Ascetica" si "Raport catre El Greco": sa urci mereu, chiar daca esti obosit, terminat, ranit, pana ce ajungi pe varful muntelui si de acolo contempli marea. Aceasta e "privirea cretana".