unstoppable a scris:Incercand sa iubesti o persoana de care nu te simti deloc atras, contravine intregului cumul de sabloane a omului, vorba lui R., iar diversitatea oamenilor consider ca este un lucru minunat, altfel n-am mai putea sa facem diferenta dintre om si robot.
Nu incape indoiala ca, atunci cand pui in aplicare acest procedeu, nu reuseste doar sa te faca sa-ti placa persoana
nedorita, procedeul produce schimbari de neimaginat asupra intregului eu, in general asupra modului de-a gandi.
Cine iti garanteaza caci prin schimbarea sinelui nu pot avea urmari negative atat asupra ta cat si asupra celor din jur ?
Asta e o intrebare la care am cugetat si eu. Oricine cred ca s-a aflat in situatia cand nu stia ce e dragostea si ar fi acceptat cu draga inima si surogate, ca sa se aleaga totusi cu ceva sau sa vada cum e experienta. Eu vad acest exercitiu ca pe o iubire narcisistica, de fapt ma autosugestionez ca e mai bine asa, x este: frumos, destept, curat, placut la vorba, simpatic, ia note mari, are preocupari alese, etc etc etc. Asa se desfasoara procesul rational, ba mai mult, se poate ajunge la: eu ii tin de urat lui, el mie, ce rau poate fi? Este ca un fel de petit sau de dat in ghioc pe care il punem singuri la cale cu vointa noastra, dar ne-ar deranja daca altcineva ar veni la noi, o petitoare profesionista sa ne expuna calitatile unui eventual pretendent impus de familie sau din interese financiare. Pana la urma ne alegem o copie ca sa ne iubim pe noi insine, un fel de alter-ego sau oglinda pt ca asemanarile sunt bune, eu cu mine.
Efectele negative stau tocmai in acest tip de gandire, nu mai suntem parca fiinte libere ci ne vindem pentru o serie de foloase iluzorii libertatea de a alege cu inima. Dar cum ziceam, poate fi o etapa de cautari si nimic mai mult, sau doar de ratacire. De obicei asa legaturi rationale nu dureaza, sunt artificial create si plictisitoare. Ca si cum esti tigru care te duci singur la o gradina zoologica. Bineinteles ca te va ucide plictiseala, daca nu tu pe ea.