Început de soogee, Mie 9 mai 2012 · 174 răspunsuri · 12.965 vizualizări · închis
Olivier Dzidzi a scris:Am doua parcuri in oras, Cancicovul si Parcul Catedralei - care nu e genul de parc impadurit, adica foarte expus trecatorilor si pazit in permanenta de catre doi agenti de la o firma de paza.
Sansele de a fi jefuit in Parcul Catedralei, la ora 17 ziua, sunt foarte mici. Poate doar daca iti scapi banii pe jos.
ei au vazut multe filme cu negri, drogati
videoclipuri cu rapperi la mtv
stiri de la ora 5
gluga e folosita de delicventi ca sa poata ascunde
Rodica` a scris:Nu ma mai pripesc sa fac pe uracioasa la prima vedere.... a fost o lectie cam neplacuta.
Felicitari ca ai invatat din ea. Eu nu reusesc sa invat nimic si lectiile se tot aduna. Poate se transforma si astea in banconte. +etichetele, cred ca o sa scriu din Hawaii.
Imi place mult topicul tau. Aveam de gand sa deschid unul de genul dar din fericire mi-ai luat-o inainte si ai formulat mai frumos.
Dilema mea era una a propriului comportament, si, la bruiajele respective, as adauga compulsia de a avea ultimul cuvant intr-o disputa.
Am incercat mereu sa cred ca nu imi pasa ce cred altii despre mine, manifestandu-ma cu sinceritate. Insa am observat ca atunci cand cineva inchieie o discutie in contradictoriu evaluandu-ma in mod fals, desi incerc, nu reusesc sa ignor aspectul si mai devreme sau mai tarziu il intep cu ceva. Probabil mi se trage din numeroasele ocazii din trecut (in afara forumului) cand nu am reactionat pe loc la insulte sau aluzii si am avut ulterior faze de genul ''asta ar fi trebuit sa spun''. Daca intr-adevar nu mi-ar pasa ce cred altii, nu as avea o problema in a ignora concluzia ''partii adverse'' (esti asa si pe dincolo), concluzi care se vrea indusa altora, si de multe ori si este. Imi doresc sincer sa nu mai reactionez in niciun fel la asa ceva si sa nu reiau din proprie initiativa un conflict doar pentru a demonstra ca acea persoana nu are dreptate. Vreau sa spun ceva de genul respira adanc, Nelule, si numara pana la zece, si sa o las moarta. Numai ca pana acum nu am reusit.
Ce m-a surprins a fost un moment de seninatate in fata unui atac (primul asemenea moment de cand postez aici), insa n-am stiut sa il conserv si pana la urma a evoluat totul intr-o tipica reglare de conturi. De multe ori mi-am propus sa ignor pe cineva, sa ma fac ca nu mai exista si nu am reusit decat pentru o perioada scurta.
Vreau sa mai adaug ceva referitor la comunicarea pe forum. Desi se spune ca cea mai mare prostie pe care o poate face cineva e sa isi arate public momentele de slabiciune umana - furie, vulnerabilitate, varza sufleteasca de Bruxelles, atitudine mizerabila fata de altii (nu neaparat de pe forum), cred ca e cea mai buna metoda de a te elibera de nevoia de a it construi o masca. Pentru ca dupa expunerea in deplinatatea slabiciunii si defectelor tale, ipoteza unei masti e din start eliminata; nici nu-ti mai trece prin cap si esti liber de asemenea tentatii. Cred ca e o metoda foarte buna de auto-disciplinare, pentru ca primul pas in evolutie e recunoasterea lipsurilor. Exista destula lume care le semi-recunoaste in privat dar le mascheaza in public, ceea ce poate conduce la negare si la amanarea incercarilor de a se cizela. In concluzie nu regret numeroasele ocazii cand m-am facut de cacao pe forum pentru ca sunt oglinda unei perioade, la care ma pot intoarce oricand pentru a constata diferenta. Am inteles ca evolutia e o lupta zilnica si include o gramada de suisuri si coborasuri; totul e sa nu stagnezi.
Alta nedumerire pe care o aveam e legata de compulsia de a comunica. Mi-am propus de atatea ori (probabil sute) sa plec de pe forum, am mers pana la a il bloca pe Google, metoda fiind insa ineficienta. Mi-am propus de asemenea sa nu mai postez si sa ma limitez la a citi si la PM-uri, vazand ca desprinderea completa nu mergea. Cumva insa au existat mereu subiecte care m-au facut sa trec peste aceasta hotarare si sa postez din nou. Nu stiu daca e vorba despre lipsa de ambitie (sunt atatia useri care cu succes nu mai trec pe aici cu lunile, cel putin nu isi fac simtita prezenta). Dar nu sunt eu singurul user care a incercat sa faca asta si nu a reusit.Deci intrebarea mea ar fi, de ce, dupa parerea ta, perseveram in aceasta comunicare chiar si dupa ce hotaram ca nu ar mai fi cazul.
Editat Vin 11 mai 2012 12:50
uneori cred ca rabdarea este cheia
am impresia ca lipseste cu desavarsire in marea majoritate a cazurilor , situatiilor
lynxul_negru a scris:Cand cosi cu ata alba asteapta-te sa se vada.
Nu stiu de ce e atata de greu de crezut ca tocmai dupa un conflict cineva isi pune problema de a incerca sa evite conflicte ulterioare.
Ruaraidh a scris:intrebarea mea ar fi, de ce, dupa parerea ta, perseveram in aceasta comunicare chiar si dupa ce hotaram ca nu ar mai fi cazul.
Eu ma voi referi strict la tine, pentru ca esti aparte, si ceea ce ti se potriveste tie nu cred ca se potriveste multora.
Tu pleci de pe forum pentru ca ai sesizat ca iti mananca mult timp, si ai familie, indatoriri, ai treburi casnice, serviciu. Acestea in sine sunt cronofage. Daca stai pe forum mult, vezi ca risti sa iti dai programul peste cap. Aici este partea responsabila din tine (pentru ca puteai fi si o iresponsabila care sta la computer in timp ce casa o ia razna).
Atunci vrei sa pleci de pe forum, si recurgi la tehnici de autoconvingere ca sa iti mentii hotararea. Banezi tot forumul pe Google :), etc.
Dar aceste subterfugii nu te ajuta, pentru ca in tine exista o mare nevoie de comunicare. Aceasta nevoie de comunicare la tine e uriasa, te defineste (in acest moment, poate mai tarziu nu va mai fi esentiala pentru tine).
Aceasta nevoie de comunicare este ca un gol in tine, care se cere a fi umplut.
Vrei sa relationezi cu oameni asemenea tie, capabili sa te inteleaga.
Vrei sa intelegi tot mai mult din lumea ce te inconjoara, si pentru asta ai nevoie atat de analiza proprie, cat si sa inveti din analiza altora, din experienta lor.
Ai nevoie de izbirea de parerile altora pentru a ti le verifica sau confirma pe ale tale.
Esti o persoana care gandeste, care se documenteaza, care cauta, care studiaza. Rezultatul gandirii tale vrei sa il impartasesti si cu altii (astfel simti ca documentarea ta are rost). A vedea un documentar bun te umple. Vrei sa comunici si altora vestea. Mi se pare uman.
E posibil ca sa fii foarte izolata acolo unde esti, sa nu ai spirite asemenea tie care sa te inteleaga. Atunci le gasesti aici sau aiurea pe net, pe alte forumuri. Oameni din toata lumea intra acolo unde afla preocupari similare cu ale tale. Ii percepi ca prietenii tai, fratii tau (si ai nevoie de asta, e uman sa te simti integrata in marea familie a omenirii).
Afli si adversari pe net. Aici vad copilul din tine, care in copilarie nu a avut voie la parere proprie, nu i s-a ingaduit sa poarte un conflict (si ma gandesc la parintii tai).
Atunci nu ai putut sa te definesti pe tine clar prin sansa de a avea conflicte.
O faci acum. Te ajuta la definire.
Eu am avut conflicte cu tine. Au fost patimase, au iesit scantei. Dar in conflictul cu tine am observat ca tu cauti adevarul, nu cauti sa te impui pe tine, cum fac unii pe aici.
Tu tineai cu dintii la ideile tale, chiar daca unele erau corecte, altele gresite. Insa nu atacai persoana celuilalt doar ca sa te inalti pe tine, cum fac altii.
Tu esti o patimasa a adevarului, o fanatica a ideilor. Aici e o parte buna, si una mai putin buna. Aici e de discutat.
E mult de progresat in acest domeniu, pentru tine si pentru noi toti.
E vorba de dezbatere corecta, de felul corect in care iti verifici ideile, apoi le exprimi pe net, apoi le verifici prin izbirea de ideile altora. Felul in care stii sa renunti la ideile gresite, si stii sa pastrezi pe cele bune.
E bine sa nu incerci sa convingi pe altul, ci doar sa expui ce ai de zis.
Aici vei afla o mare usurare, daca te vei putea detasa de ideile tale, sa le expui la rece.
Cred ca aceasta nevoie uriasa de comunicare e acum foarte importanta la tine, si nu poti renunta. Poti merge cu ea inainte, parerea mea, dar poti si sa iti reglezi timpul alocat, energia psihica investita in comunicarea pe net.
Iti poti face un blog, poti colabora la site-uri si reviste online cu articole, poti fi mai sistematizata in cercetarile tale, in fisarea informatiilor pe computer (si backup), in expunerea lor pe forumuri, in polemicile din care tu ai de invatat si care te ajuta sa te intelegi mai profund. Si poti sa ai un program de stat pe net foarte clar, cu mobilul pus sa sune dupa o ora sau doua, si cand suna, inchizi computerul si mergi la treaba/odihna.
Astfel iti formezi si o vointa puternica, buna in viata in multe alte situatii.
Ruaraidh a scris:compulsia de a avea ultimul cuvant intr-o disputa.
Am incercat mereu sa cred ca nu imi pasa ce cred altii despre mine
nu reusesc sa ignor aspectul si mai devreme sau mai tarziu il intep cu ceva.
Probabil mi se trage din numeroasele ocazii din trecut (in afara forumului) cand nu am reactionat pe loc la insulte sau aluzii si am avut ulterior faze de genul ''asta ar fi trebuit sa spun''.
Spui ca ai detectat o problema.
Spui ca ai incercat diverse moduri de a reactiona la problema (respiri adanc sau incerci sa ignori, etc).
Spui ca aceste metode nu merg.
Sa o luam de la inceput atunci.
Care e problema?
Problema ta este destul de bine identificata (in trecut nu ai reactionat pe loc la insulte), dar nu destul de bine explorata, aprofundata, delimitata pana la ultimele consecinte.
Trebuie sa afli totul despre aceasta problema.
Iei un caiet studentesc si scrii tot: care sunt evenimentele din trecut cand ai inghitit ce nu trebuia?
Cum te-ai simtit?
Cum crezi ca trebuia sa fi reactionat in mod corect?
Care sunt durerile emotionale asociate? Ce te-a suparat atunci? Dar acum?
Care a fost imaginea de sine a ta in acel moment? Ai fost lezata pentru ca de fapt aveai o slaba identitate, o slaba imagine de sine in fata altora?
Care e imaginea de sine a ta acum? S-a imbunatatit?
Cum ar fi trebuit sa reactionezi daca erai puternica interior?
Dar daca erai supertare interior, intangibila?
Se leaga aceasta imagine de sine slaba cu lezarile continue aduse de parintii tai copilului care ai fost?
Copilul tau interior, ce zice, cum se simte acum? Esti unificata cu el, l-ai cules de pe unde l-ai lasat, sau mai sufera abandonat intr-o camera din memoria ta?
Ce te supara acum?
Ce te irita? Ceva in exprimarea celuilalt? Limbajul sau corporal?
Te identifici cu ideile tale? Crezi ca daca ele se arata a fi gresite, tu vei decadea ca persoana in ochii altora?
De ce conteaza cum te percep altii?
De ce te definesti prin parerea lor?
Este o parte buna si una mai putin buna in aceasta dependenta de parerea altora?
Cum ar fi daca ti-ai expune ideile detasat, corect, fara a te identifica cu ele?
Care sunt exagerarile tale? Dar ale oponentului?
Cum arata ideile tale daca elimini doar exagerarea lor, pastrandu-le proportiile firesti?
Cum ar fi daca ai explora multe reactii la aceeasi situatii, nu doar una (iritare, lupta)?
De exemplu de 10 tipuri de reactii posibile cand cineva te inteapa.
Daca in spatele problemei (slaba imagine de sine) se ascunde altceva, sau mai sunt si probleme secundare/asociate?
Cum arata Copilul tau Interior vindecat, sanatos?
Cum arata palierul tau emotional daca ar fi vindecat, sanatos?
Si tot asa.
Continua tu acum.
Eu zic ca ai mereu material de autoanaliza in aceste probleme, si tie iti place sa te descoperi si sa descoperi pe altii.
:)
Editat Vin 11 mai 2012 13:44
Ruaraidh a scris:Nu stiu de ce e atata de greu de crezut ca tocmai dupa un conflict cineva isi pune problema de a incerca sa evite conflicte ulterioare.
Depinde si de cat de sifonat iese userul respectiv din acel conflict. Daca iese bine merci, atunci nu-si va face probleme prea mari, ba din contra va cauta sa iasa la fel de bine si din altele. Daca iese mototolit rau si mai sta si pe tusa o perioada, s-ar putea sa-si autocenzureze pe viitor postarile, pentru a se feri de necazuri. Nu stiu daca asta inseamna neaparat bruiaj in comunicare, dar in mod sigur inseamna experienta, pentru unii folositoare, pentru altii, nu!
Nemo! a scris:Eu ma voi referi strict la tine, pentru ca esti aparte, si ceea ce ti se potriveste tie nu cred ca se potriveste multora.
Intrebam in general; in cazul meu ai dreptate si nu prea, pentru ca nu as face asta daca nu as avea un ragaz, in sensul ca nu asta e motivul pentru care vreau uneori sa intrerup activitatea ci conversatiile neproductive, ce scot la iveala parti ale persoanlitatii mele pe care vreau sa le elimin.
Nu e vorba ca statul pe net imi consuma timp (eu lucrand pe net, ceea ce face pauzele dese posibile, si stand pe forum de obicei noaptea, cand toata lumea doarme :) ).
Mi-am pus problema asta din cauza conflictelor pe care nu am reusit sa le duc/inchei cum trebuie, in sensul de a renunta. Am avut si perioade in care nimeni nu m-ar fi putut supara cu nimic, orice mi-ar fi spus, dar dintr-un motiv sau altul nu le pot face sa dureze la nesfarsit.
Da, ai dreptate in sensul de a vrea sa comunic niste informatii si de a ma gandi uneori ca in timpul petrecut comunicandu-le cui nu vrea sa le auda as fi putut sa ma documentez si mai mult si sa nu pierd vremea.
Ruaraidh a scris:conversatiile neproductive, ce scot la iveala parti ale persoanlitatii mele pe care vreau sa le elimin.
Mi-am pus problema asta din cauza conflictelor pe care nu am reusit sa le duc/inchei cum trebuie, in sensul de a renunta.
E posibil sa ai un temperament coleric, si atunci ar fi bine sa studiezi acest tipar pe net, ca sa te intelegi mai bine (cum sa iti gestionezi temperamentul).
E posibil ca bazaielile continue din copilarie facute de parinti sa fi creat la tine o irascibilitate. Mi se pare logic. E ca si cum impungi un tesut, nu il lasi sa se cicatrizeze, si se formeaza acolo in timp un alt fel de tesut, adaptat, aparte.
Intrebarea este: iritablitatea este constitutiva tie, nativa, sau e adaugata in timp din cauza influentelor externe?
In functie de asta poti gestiona mai bine materialul intern.
Renuntarea la polemica: e greu pentru tine sa renunti cata vreme esti convinsa ca ai dreptate, ca ideile tale sunt juste si merita sustinute pana la capat.
Aceste idei, sunt juste ele sau nu chiar?
Cred ca merita sa aprofundezi aici "detasarea de rodul actiunii" profesata de Gandhi.
Gandhi isi spunea punctul de vedere, apoi nu se lupta mental cu nimeni.
Daca vedea ca merita sa mai cedeze, mai ceda.
Daca vedea ca nu merita sa cedeze, facea greva foamei pana ce era ascultat.
A reusit astfel. A si gresit mult, cand o data a facut greva foamei ca sa nu fie scos sistemul de caste indian, care nedreptatea profund pe paria.
Vezi, nici el nu era infailibil. Sau poate ca a vazut just, cand a crezut ca scoaterea sistemului de caste va aduce drepturi la paria, dar va destabiliza profund toata India, si rezultatele vor fi nefaste pentru toti?
Lucrurile sunt nuantate.
Tie iti va prinde bine sa studiezi critical thinking, tehnici de comunicare si negociere, principii de dezbatere.
Ai mult de sapat aici.
:)
Editat Vin 11 mai 2012 14:24