Pana la urma ne inverveaza cu nervii ca suntem verificati de Big Brother orisicum? 
Ahhhhhh, so ii o problema de nesiguranta intima. Naspa.
Editat Vin 11 mai 2012 16:32
Cum ati reactiona daca ati afla
Început de Malkia, Lun 7 mai 2012 · 221 răspunsuri · 15.731 vizualizări · închis
Kilkoana a scris:Pana la urma ne inverveaza cu nervii ca suntem verificati de Big Brother orisicum?
Ahhhhhh, so ii o problema de nesiguranta intima. Naspa.
In primul rind este nesesar sa se identifice cauza acestei nesigurante, care a fost motivul verificarii, apoi sa sarim in capul cuiva ca verifica si nu are inceredere...
Malkia a scris:
Hotului de hot ii e frica.
In alta ordine de idei, nu te scandaliza nici tu atat. Mai bine incearca sa comunici cu el, astfel incat sa intelegi de ce simte nevoia sa verifice daca prietenii si familia ta il accepta, daca tu esti intradevar multumita de el, daca nu cumva ai pe altcineva..
Hotul intotdeauna va fi nesigur pe el si pe cei din jur.
Dar..exista si posibilitatea ca el sa fie nemultumit de el, sa se teme ca nu te merita (si atunci se tine cu dintii de tine, fara sa o recunoasca, ..), sa se simta inferior si sa aiba complexe adanci.
Da, efectul nu e placut. Insa pe cat efectul e mai neplacut, pe atat cauza e mai adanca.
Editat Sâm 12 mai 2012 11:55
Malkia a scris:Tot ce scrii e adevarat. Mi-a spus de mult timp ca e perfectionist si ca ii e teama sa greseasca.
A plecat de acasa de foarte devreme, de la 14 ani, asa ca nu stiu cat a contat educatia parintilor. M-am gandit intotdeauna ca faptul ca a trebuit sa se descurce singur de foarte devreme, la distanta de casa si de confortul psihologic de a putea vorbi cu un parinte, de a primi sfaturi sau macar incurajari, a avut un impact mare.
El crede ca daca ne mai si certam uneori, inseamna ca nu ne potrivim => sa cautam fiecare pe cineva cu care sa nu se certe deloc. Easy as that. Eu cred ca am fost oricum mult mai toleranta decat e o femeie in general, altele ar fi plecat daca le spunea diverse. Eu vreau sa il fac sa isi constientizeze problema pentru ca sunt convinsa ca ar avea aceesi problema in orice relatie, nu doar cu mine...
Da, e cam rezistent la schimbari, o mare teama a lui a fost ca il voi schimba, chiar daca in mai bine.
of, of, mai bine n-aveam dreptate !!
la grea lupta te-ai inhamat !!
hm, ce l-a determinat sa plece sa se descurce la 14 ani singur, e important (poate nu vrei sa ne expui asta).
e important si ce-a vazut acasa, mediul in care a crescut,( prea multa securitate n-a simtit, ca altfel nu pleca)iar e de cugetat...
toate astea i-au format o parere despre familie, greutati, responsabilitati, nesiguranta, nevoia de a se apara, greutatea in comunicare etc.
are niste tare grele.
se crizeaza sa nu schimbi ceva la el, nici macar in bine, dar pe tine ar vrea sa te schimbe dupa voia lui...ca sa se simta mai sigur.
cred ca este o persoana care va evolua greu sau deloc, daca tie iti convine asta si nu te astepti sa se mai cizeleze in timp si sa-si doreasca sa evolueze dpdv personal, afectiv, profesional...e ok.
e un fel de take it or leave it.
YasmiSL a scris:of, of, mai bine n-aveam dreptate !!
la grea lupta te-ai inhamat !!
hm, ce l-a determinat sa plece sa se descurce la 14 ani singur, e important (poate nu vrei sa ne expui asta).
e important si ce-a vazut acasa, mediul in care a crescut,( prea multa securitate n-a simtit, ca altfel nu pleca)iar e de cugetat...
toate astea i-au format o parere despre familie, greutati, responsabilitati, nesiguranta, nevoia de a se apara, greutatea in comunicare etc.
Stiu, pacat ca mi-am dat seama tarziu... didn't see it coming...
A plecat la 14 de ani acasa pentru ca l-au trimis parintii la liceu in alt oras. Alegerea nu cred ca a fost a lui.
Am discutat weekendul asta cu calm despre tot ce s-a intamplat. Am lamurit multe lucruri. Cu toate astea, concluzia este inca "in pom". Eu am zis ca merita sa mai incercam, el ca... se mai gandeste. Doar ca, intre timp, s-ar putea sa ma mai gandesc eu... Principala problema, zicea el, e ca nu stie daca tine la mine sau nu. Aici nu mai am ce face... E o problema de sincronizare.
Dar... a asteptat 1 an si ca sa isi dea seama ca nu tine la mine? Toate gesturile de tandrete care pareau naturale au fost prefacute? Imi vine greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca am trait intr-un "nimic frumos ambalat", vorba lui SR. Voi mai astepta un pic si probabil ca voi renunta. Daca nu dau "nimic", cred ca merit si eu sa primesc mai mult decat "nimic"... 
Editat Lun 14 mai 2012 14:01
ah, tot el e suparat si nu stie daca mai tine la tine.
probabil ii e frica de o relatie serioasa cu tot ce inseamna asta, implicare, atasament...
s-a obisnuit solo si cu relatii pasagere, pt care nu are bataie de cap.
nu stiu daca merita lupta asta.
YasmiSL a scris:nu stiu daca merita lupta asta.
Momentan nu am nimic mai bun de facut decat sa astept... timpul le rezolva pe toate. Intr-un fel sau altul.
Eu am scris mai rar pe roportal in ultimii ani, si la sectiunea asta foarte putin.
Stiind un subiect mai vechi si interesant deschis de Malkia, am fost curios si am avut rabdare sa-l citesc.
SR a punctat excelent chestia cu nimic-ul ambalat frumos. 
Revenind la subiect in virtutea ideilor pe care le-am sustinut intotdeauna,
consider ca daca nu exista compatibilitate nu exista incredere si nici respect,
si fara respect si incredere nu sunt sanse sa mearga relatia.
Cu cat se rupe mai tarziu cu atat efectele sunt mai dramatice.
Eu cred ca Malkia este mai sociabila si el este un tip mai retras si mai inchis.
Probabil situatia materiala l-a facut sa fie mai retras, si asta a lasat "sechele", nu doar fizice dar si psihice.
Posibil sa considere pesoanele sociabile mai putin serioase si de aici sa fie tot timpul in alerta, sa fie suspicios si sa caute "dovezi".
Orice gest poate fi o confirmare a suspiciunilor.
Aveti cercuri de prieteni diferite? Daca erati compatibili va faceati acelasi cerc de prieteni.
Daca fiecare are alt anturaj in care se simte bine, este confirmarea ca nu aveti acelasi stil de viata.
Ganditi matur, apreciati independenta celuilalt, dar independenta ta il face pe el nesigur de relatie.
Cum spunea bydy, el este sigur daca partenerul este dependent de el, o "tincuta".
Nu cred ca o sa se schimbe in sensul dorit, foarte probabil o sa evolueze in sens invers.
O relatie de an nu e mult ca sa o consideri un esec si nu are sens sa incerci sa o salvezi cu disperare.
Gandind pozitiv este un castig, o experienta, la fel ca experienta cu "baiatul cocolosit".
Dupa exeperienta respectiva ai stiut ca nu ai nevoie de un "copil cocolosit" de parinti ca partener de viata.
Dupa experienta asta probabil vei fi suspicioasa cu pesoanele retrase, indiferent cat de culte sau capabile ar fi profesional.
O persoana echilibrata are o viata sociala activa.
Si consultarea cu parintii cand ai probleme, cu partenerul sau de alta natura o consider absolut normala.
Daca el o considera anormal sa discute cu parintii sau cu fratele, atunci nici cu tine nu-si va deschide sufletul.
Sper ca am limpezit si eu o parte din dileme.
Editat Lun 14 mai 2012 22:02
Moftangiu a scris:Revenind la subiect in virtutea ideilor pe care le-am sustinut intotdeauna,
consider ca daca nu exista compatibilitate nu exista incredere si nici respect,
si fara respect si incredere nu sunt sanse sa mearga relatia.
Cu cat se rupe mai tarziu cu atat efectele sunt mai dramatice.
foarte bine punctat si esential.
as adauga doar si aprecierea in lista.
fara compatibilitate, nu exista apreciere, admiratie, dorinta.
prea multe lucruri importante lipsesc.
bydy a scris:Cum esti ?
Tot in 'pauza' chipurile, dar destul de aproape de ideea ca nu va mai fi nimic...
S-au mai spus lucruri... dintr-o data nu pare ca mai poate fi ceva...
I'll live. Imi umplu timpul destul de bine... fac lucruri de care nu am mai avut timp demult, deocamdata e interesant. Mai tarziu... nu stiu. Nu ma gandesc, nu imi amintesc nimic. Incerc sa uit.