Incurcate/nestiute/nebanuite sunt caile Domnului.

Imi explica si mie cineva aceasta scuza pe care n-o vad mai mult decat a fi penibila? Nu, nu intentionez sa atentez la integritatea persoanelor (dupa cum mi s-a mai atras atentia) care cred ca spiritualismul e mai presus de stiinta, karma, succesiuni si conexiuni ale actiunilor noastre de zi cu zi, dar mie mi se pare chiar rudimentara si fara acoperire o astfel de explicatie.

Chiar in a doua zi de Paste am vorbit cu preotul meu si i-am povestit despre cum o persoana a murit numai la 34 de ani, iar dansul mi-a spus ca asa a vrut Dumnezeu si in niciun caz pentru ca si-a neglijat sanatatea. Il intreb: "Pai, de ce a vrut Dumnezeu sa moara?" si imi spune ca "Nebanuite sunt caile Domnului si acestea nu pot fi puse sub semnul intrebarii de catre un crestin adevarat."

Asa ceva...

La numai 34 de ani, ca sa nu ma trezesc pe cap cu carcotasii academicieni ai forumului.

E modul cel mai simplu de scapa de o explicatie care necesita prea multe detalii (tehnice, morale, psihologice... si chiar spirituale).Denota si nivelul de pregatire , sau dorinta de implicare a celui care se preteaza la astfel de solutii.

E ca atunci cand ne spuneau parintii: "Ei, lasa ca nu-i treaba ta...esti prea mic"

Bazandu-ma pe teoria creationista, as putea spune ca Anders Breivik a omorat 77 de persoane pentru ca Dumnezeu asa a vrut, sa-i ia la eL?

Bine, ca un crestin adevarat, de maine voi crede ca orice viol, crima, furt, nedreptate, tine de vointa divina.

Olivier Dzidzi a scris:

Imi explica si mie cineva aceasta scuza pe care n-o vad mai mult decat a fi penibila?

Penibila ti se pare tie, ca nu vezi imaginea de ansamblu. Poate ca toate lucrurile care se intampla sunt legate intre ele, au o urmare, o reactie... Atata timp cat nu cunosti TOTUL, e cam absurd sa vorbesti despre penibilul unei situatii (pe care, deci, n-o cunosti in ansamblul ei).

"Ştim că provenim de la Dumnezeu, dar întreaga lume zace în puterea celui rău." - 1 Ioan 5:19.

Cred ca asta ar trebui sa ii transmiti asta preotului; cu tot respectul pentru omul acesta (care eu cred ca are suflet bun), chiar as fi curioasa sa aflu ce zice. Eu nu m-am incumetat sa intreb nici macar profesorul de religie (care, de asemenea, are un suflet mare).

LikeThisPoppy a scris:

Penibila ti se pare tie, ca nu vezi imaginea de ansamblu. Poate ca toate lucrurile care se intampla sunt legate intre ele, au o urmare, o reactie... Atata timp cat nu cunosti TOTUL, e cam absurd sa vorbesti despre penibilul unei situatii (pe care, deci, n-o cunosti in ansamblul ei).

Ce scrii tu mai sus, nu tine de spiritualitate, in primul rand. Este o diferenta mica intre mine si unii oameni (iar asta nu ma face cu nimic special, ci doar fericit)...

Eu poate chiar vad imaginea in ansamblu, caci pe mine nimic din totul invocat si scris cu litere de-o schioapa de catre tine, nu ma poate conditiona sa gandesc liber. Adica, pot gandi orice cand vreau, deoarece nu cred ca gandirea poate avea un apogeu.

Miss_Nobody a scris:

"Ştim că provenim de la Dumnezeu, dar

Olivier Dzidzi a scris:

Este o cunostinta de familie. Si eu cred ca are doua case in afara orasului, facute din dragoste pentru semeni.

Ei, asta nu ma priveste, nu-l cunosc, nu pot sa stiu exact ce fel de om e, am spus ce banuiam. :)

Am plecat la Romanii au talent. :D

Expresia asta cu incurcate/ nestiute/ nebanuite sunt caile domnului a aparut pentru ca apostolul Pavel spunea: "Cine a cunoscut g

Olivier Dzidzi a scris:

Ce scrii tu mai sus, nu tine de spiritualitate, in primul rand. Este o diferenta mica intre mine si unii oameni (iar asta nu ma face cu nimic special, ci doar fericit)...

Eu poate chiar vad imaginea in ansamblu, caci pe mine nimic din totul invocat si scris cu litere de-o schioapa de catre tine, nu ma poate conditiona sa gandesc liber. Adica, pot gandi orice cand vreau, deoarece nu cred ca gandirea poate avea un apogeu.

Acum mi-e clar ca ai o tedinta de exagerare, vizibila in textele tale. Din moment ce un lucru se intampla inseamna ca nu s-a facut suficient pentru a fi impiedicat, fie din neputinta, fie din indiferenta, nestiinta sau alte motive. Si apoi, asa e lumea... ce, vrei sa traim vesnic, sa murim doar dupa 90 de ani sau...ce? Eu nu va inteleg revolta, nu va inteleg dilema, nu va inteleg pornirea... macar la maturitate, dupa ce treci de dilemele existentiale ale adolescentei tre sa devii capabil sa accepti existenta asa cum e, fara sa te frece modul in care altii au gasit calea de a se impaca cu toate acestea. Mi se pare o atitudine mai matura, mai putin preocupata de curtea vecinului... ce atata invidie!?

Gandeste tu liber crezand ca esti mai fericit si lasa pe altul cu gandirea lui ingradita! Ce dileme, dom'le! Ne facuram treaba noastra si avem timp sa ne gandim la ce crede si gandeste altul!