Am nevoie de un sfat...

. a scris:

...............................................

Multumesc ca ai avut timp sa citesti tot…

Sinistru ! Pentru ca, chiar am citit tot.

Sunteti similari. Nu abandonati relatia . Este de mare angajament.

AndreeaTg a scris:

In nici un caz nu consider ca femeia nu are valoare fara mascul.Ce mi se intampla mie nu are legatura cu asta. Ce mi se intampla mie mi se intampla din cauza ca nu am stiut sa pun stop cand trebuia,cand poate nu iubeam asa mult.dar niciodata nu e prea tarziu

Si daca trec prin ceea ce trec..trec nu pentru ca as fi o taranca,ci pentru ca m-am lasat dusa de val mult prea mult

Si apropo..da am fost agresata fizic..dar multi dintre voi si-au facut impresia k poate in fiecare zi sau mai stiu eu k ma astepta cu bata dupa usa.Nu s-a intamplat asa,intr-adevar am fost agresata dar doar odata mai grav iar apoi impingeri si amenintari de genul dar nu a indraznit sa mai dea in mine cum a dat. este un lucru destul de grav faptul ca a indraznit sa dea in mine..is constienta de asta si ma macina...si sa nu mai punem la socoteala jignirile careuneori poate dor mai mult decat o palma

Draga mea, te poti gandi ca mai poti incerca sa salvezi o relatie daca a fost cat de cat decenta. Dupa prima palma ar trebui sa nu mai ai ce discuta cu individul. Stai calma, kg in plus se duc daca te pui pe sport, de tipi e plina lumea si nu toti apreciaza femeile scheletice, dar umilinta din suflet nu se duce.

Esti FOARTE tanara, de ce naiba iti place sa iti ingropi viata in felul asta? Lasa-l si descopera-te pe tine, invata sa te iubesti si respecti asa cum esti. Atunci cand o sa te valorizezi tu cum trebuie, o sa atragi si un tip care sa te respecte si iubeasca asa cum meriti. Dar intai trebuie sa fii constienta ca MERITI sa fii iubita.

AndreeaTg a scris:

Buna tuturor!

De ceva timp tot vreau sa cer ajutor pe siteu-ri de genul acestuia dar de fiecare data am dat inapoi.Acum cred ca e cel mai oportun moment.Ma numesc Andreea am 21 de ani si de 2 ani de zile sunt implicata intr-o relatie cu un baiat mai mare cu 2 ani decat mine.Avem o poveste frumoasa,ne-am intalnit intamplator pe strada si de atunci suntem impreuna.La inceput totul a fost bine a fost frumos mesaje,sunat, iesiri in oras,glume,rasete si multe alte intamplari frumoase.Mentionez ca e prima mea relatie de lunga durata si ca iubesc cum nu am iubit pe nimeni altul.Am gresit si eu in relatia asta prin faptul k am ascuns ceva ce chiar nu imi doream sa se afle,nu e un lucru rau dar pur si simplu nu doream sa se afle avand in vedere ca eu cu greu prind incredere in oameni.e un lucru de care el imi povestea mereu.mi-a dezvaluit chiar numite detalii despre acesta..nu va pot spune ce e,dar cert e ca eu minteam ma prefaceam k nu stiu despre ce e vorba cand de fapt stiam.chiar am partea mea de vina.Dupa jumatate de an de la relatie el a aflat si m-a jignit,m-a facut in fel si chip si ne-am desparti ptr cateva zile,zile in care imi dadusem seama ca tin enorm la el.ne-am impacat in cele din urma ptr ca nici el nu si-a dorit despartirea de mine.Apoi lucrurile au redevenit la normal chiar daca el isi mai amintea din cand in cand ca l-am mintit si ma facea sa ma simt prost.Dupa un timp am inceput sa avem tot felul de certuri din lucruri marunte,orgolii si asa mai departe si ma jignea mereu imi adresa cuvinte urate,dar eu il iertam de fiecare data cand facea asta pentru ca stiu ca are sufletul bun

Coraga90 a scris:

Buna,mă recunosc in povestea ta.Ceea ce

Nu e bine.