Schimbarea numelui sotiei dupa cel al sotului, are pe de o parte radacini religioase ,pe de alta parte traditionale.In tarile cu traditie religioasa ortodoxa, fenomenul este mai accentuat.Cu cat mai ortodoxa tara cu atat mai importanta traditia asta.Vedeti de exemplu Rusia unde doamna nu numai ca are numele sotului, dar daca el este Petcov, ea este Petcova,el este Ivan, ea este Ivanova.Cu alte cuvinte nu numai ca doamna Popescu este sotia lu' alde Popescu, dar este chiar Popeasca, cu sensul de a lui Popescu.
Vedeti slujba religioasa de casatorie ortodoxa, in care ea "lasa pe tatal si pe mama si surori si frati" deci lasa familia ei si numele acelei familii.
Legal ,prin casatorie civila cei doi pot lua oricare dintre cele doua nume de familie,pot opta pentru amndoua sau isi pot pastra numele fiecare, la fel si copilul,totul este sa fie de acord si sa isi exprime acordul legal.
Sunt insa uimit de protestele de pe aici.De unde reticenta asta? Imi pare rau insa daca schimbarea numelui sotiei dupa sot este doar o traditie cu radacini religioase, venind dintr-un trecut patriarhal, oripilarea in fata traditiei imi pare misandrie de-a dreptul.Cine nu doreste sa urmeze traditia o poate face si fara tam-tam feminist.Din punctul meu de vedere ,daca sotia ar fi refuzat sa-mi poarte numele, nu as fi considerat motiv de anulare a nuntii,insa tot mi-as fi pus intrebari referitoare la ratiunile refuzului, atata timp cat nu ma cheama Sulica.Probabil ca o iubita feminista m-ar fi indepartat rapid si nu s-ar fi ajuns la cerere si inel.Eu sunt mai mult conservator decat traditionalist, dar asta este o traditie a carei schimbare nu o vad utila in nici un fel si cu potential de a decredibiliza conceptul de familie.
