Cum definiti un om bun?

Athmy a scris:

ce importanta dati calitatii "bunatate" (fara misto) in ziua de azi?

acum 17 ani sau mai bine a fost facut un chestionar printre elevii clasei noastre, in care trebuia sa dam note de la 1 la 10 la un numar de calitati/valori umane. bunatatea a iesit pe locul 7 sau 8 din 10.

cum s-ar defini aceasta trasatura, de ce tine ea, este o valoare periferica in sistemul vostru de valori?

In opinia mea altruismul este doar un efect,el are nevoie de o motivatie interioara,un egoist nu va reusi niciodata sa fie un om bun,decit poate doar...pina la un punct.Indiferent de faptul ca ai sau nu credinta,nu poti sa nu constientizezi diferenta de stare interioara intre doua momente de atitudine opuse din perspectiva altruismului...Toti "avem"dreptate intr-un anumit conflict,de aici probabil si motoul "Artei Conversatiei"-a Ilenei Vulpescu 'daca vrei sa intelegi si sa ierti pe cineva, pune-te in locul lui.Am remarcat (in aceasta privinta)un fenomen interesant;acela ca daca urmaresti argumentatiile unui om care-si pledeaza reactia egoista intr-o pricina sau alta,veti observa cu siguranta in primul rind convingerea certa in propria-i cauza a acelei persoane,iar in al doilea rind,chiar o anumita logica in constructia argumentatioanala a acelei persoane...Pe mine personal , acest gen de experiment m-a comvins de faptul ca,oamenii in ansamblu nu se adapteaza usor la gindul ca "sint rai"(probabil se tem de consecintele asumarii unei astfel de identitati),si atunci incep sa-si caute argumente justificative;ce e mai rau este ca incep sa si creada in ele(autosugestia lucreaza),si sfirsesc prin a-si pierde "coloana vertebrala",nu mai au discernamintul de a realiza ca se pot insela,ei sint intotdeauna cei care au dreptate...De aici si o a doua concluzie a mea,anume aceea ca oamenii"cu adevarat"inteligenti sint buni,caci nu poti sa ramii cu reputatie de inteligent,construind la nesfirsit o lume care exista in realitate doar in imaginatia ta deja"bolnava"...Si ca sa completez aceasta ultima idee(constient de faptul ca multi dintre voi se vor grabi sa-mi dea exemple de oameni rai inteligenti),voi sugera o extrapolare a acestui concept la scara intregii umanitati;E ceva de genul Evolutie versus umanitate(in sensul de bunatate)...Tocmai am depasit( de doar citeva zeci de ani), criza unui conflict nuclear(razboiul rece),conflict care ar fi dus cu siguranta la o reala extinctie;Ce a intervenit in schimbarea acestui destin,inteligenta sau bunatatea?!...Avem in fata(in virtutea evolutiei firesti a omenirii),incercari tot atit de dramatice,incercari fata de care (cel putin la acest moment)sintem total defazati,e vorba de poluare,criza energetica,crize economice etc.Masura in care vom reusi sa manifestam o anumita condescendenta in rezolvarea acestor probleme,va fi si masura in care le vom rezolva cu adevarat.Evolutia impune adaptare,adaptarea impune schimbari dramatice de obiceiuri si comportamente,binele tolereaza alt bine,raul insa nu poate tolera alt rau;un om bun se poate intelege cu oricine,un om rau nu se poate intelege cu nimeni...Imaginati-va doi Basescu in sinul aceluiasi partid:))

Din toata aceasta viziune,pot spune ca am mai tras o concluzie,una cu siguranta foarte discutabila,dar in care personal cred,si anume aceea ca daca ar fi sa intram in contact cu vreo civilizatie extraterestra,una evident mult mai evoluata decit noi,doar si gindind ca au reusit sa reziste unui timp atit de indelungat,presupune din start ca si-au depasit toate crizele,deci sint inteligenti in acel sens care sa le fi putut si permite acea evolutie(adica" buni").Sint comvins ca ptr.ei am fi pur si simplu obiectul de studiu al propriei lor "istorii"...

Si inca o idee(cam rupta de context la acest moment, recunosc:);In general ,cu totii facem deoasebirea dintre un om bun si un om rau,unii il recunosc oarecum dupa trasaturi(similar modului in care realizam ca unul este fumator fata de altul),altii ii recunosc la nivel empatic,poate parea o fabulatie,insa imi amintesc un examen psihologic la o scoala militara,unde la un moment dat,mi-au fost puse pe masa niste fotografii de oameni,si mi s-a spus sa aleg,doi cite doi,persoanele simpatice si cele antipatice...De aici trageti voi concluziile;SIC COGITO.

Fiero a scris:

Pt. mine un om se poate distinge prin multe calitati, dar daca-i lipseste bunatatea, pe care o o consider nu o calitate periferica, ci una primordiala, nu valoreaza prea mult.

Bunatate, in primul rand fata de oameni; ca sunt unii care iubesc flori, animale, dar pe semenii lor, mai putin.

geo_retehnologizat a scris:

adica in orice fapta buna vezi un mesaj subliminal?

exista si oameni pentru care a ajuta fara sa astepte remuneratii, este un scop in viata.

si cred ca bunatatea cuiva se masoara in numarul de prietenii si straini, ajutati. macar cu o vorba buna.

nu, nu e vorba de asta.

un om bun este cel care nu face rau voit sau care nu profita de un anumit statut pt a face rau.

eu am ajutat fara sa astept ceva in schimb. Concluziile mele : depinde pe cine ajuti, ca daca dai peste unii care au nevoie de ajutor, dar se simt jigniti ca sunt ajutati, mai bine sa fie lasati in propria mocirla.

Lizbeth a scris:

Bunatate, in primul rand fata de oameni; ca sunt unii care iubesc flori, animale, dar pe semenii lor, mai putin.

de multe ori m-au bucurat animalele mai mult decat m-au bucurat oamenii. si nici nu m-au dezamagit /tradat vreodata. asa ca in fata animalelor nu ezit sa fiu 'buna', in ceea ce-i priveste pe oameni de multe ori stau si ma gandesc daca merita sau nu efortul.

In momentul in care definim bunatatea, acea definitie nu reprezinta atributele bunatatii, reprezinta impresia noastra referitor la bunatate.

Bunatate nu are atribute ca si iubirea, ea este si atat.

Noi sesizam doar nuante ale bunatatii, desi ea nu are nuante in imanenta sa de a fi, numai datorita imperfectiunii umane exista impresionarile-nuante de bunatate.

Bunatatea este incompatibila cu egoismul exarcerbat.

Eu, personal, apreciez bunatatea fata de oameni si tratamentul corect fata de celelalte vietati ale pamantului.

Lizbeth a scris:

Bunatatea este incompatibila cu egoismul exarcerbat.

"Egoism exacerbat".

Iata o expresie oarecum antagonica, aproape se anuleaza pe sine. E ca un sarpe care se mananca singur.

gargbird a scris:

"Egoism exacerbat".

Iata o expresie oarecum antagonica, aproape se anuleaza pe sine. E ca un sarpe care se mananca singur.

La fel ca si bunatate versus egoism.

Orice om este egoist, dar in momentul in care numai si numai el si interesul lui conteaza, putem numi acest egoism, exacerbat.

Lizbeth a scris:

La fel ca si bunatate versus egoism.

Orice om este egoist, dar in momentul in care numai si numai el si interesul lui conteaza, putem numi acest egoism, exacerbat.

Puteti sa-l numiti cum vreti, nu ma deranjeaza.

gargbird a scris:

Puteti sa-l numiti cum vreti, nu ma deranjeaza.

Ok.

Ampera a scris:

de multe ori m-au bucurat animalele mai mult decat m-au bucurat oamenii. si nici nu m-au dezamagit /tradat vreodata. asa ca in fata animalelor nu ezit sa fiu 'buna', in ceea ce-i priveste pe oameni de multe ori stau si ma gandesc daca merita sau nu efortul.

Subscriu

Renaissance'91 a scris:

Ideea era simpla : oamenilor nu le pasa ca le spui adevarul, le pasa doar ca le spui lucruri frumoase. Nu vad ce treaba are empatia sau ipocrizia aici. E simplu, vrei sa fii bun, fa lucrurile pe care ei le intrepreteaza ca fiind bune. In realitate, ele pot sa nu fie. Dar nu conteaza. Ca fapt divers, daca-i dai unuia un sut, sa-si revina esti rau. Daca il pupi frumos si plangi cu el, esti un om cu suflet. Si exemplele pot continua. E bun, doar ce considera lumea ca fiind bun.

Asta nu inseamna ca esti bun,cel mult esti"vazut" ca cel mai bun...A fi cu adevarat bun ,nu se suprapune sau se confunda cu a fi blind,dimpotriva,de multe ori se impune sa-ti spui punctul de vedere,chiar si cind stii ca nimeni nu va fi de acord cu tine;rindurile citate definesc in realitate omul prefacut,viclean , parsiv,slab(caci nu va contrazice niciodata pe unul mai puternic decit el);