Emil Cioran despre "arta de a fi psiholog"

Nemo! a scris:

Da, Miss Nobody, de asta eu sunt un bun psiholog. Pentru ca sunt un activist al nefericirii si un expert in fericire. In ultima vreme am ajuns la performanta de a fi nefericit si fericit aproape in acelasi timp, succesiv sau amestecat.

Cred ca in general, un bun psiholog este unul care nu a suferit traume prea mari in viata. Este foarte adevarat ca daca ai fost in iad si ai scapat de acolo, esti singurul care l-ar putea recunoaste pe diavol. Dar tot la fel de adevarat este ca nu poti sta in iad fara sa devii tu insuti un pic diabolic. Cu cat mai mult stai, cu atat mai mare e amprenta raului asupra ta. De aceea prefer un psiholog echilibrat, care nu a fost in iad, care sa gandeasca rational si obiectiv cazurile pacientilor, nu unul care sa "stie ce simt pacientii". Pentru ce e nevoie de asta? E de ajuns ce simte pacientul, la ce mai trebuie "sa simta" psihologul? Terapeutul trebuie sa stie cum sa echilibreze si sa vindece, nu sa aibe aceleasi simptome cu pacientul, prin simpatie. Ce spui tu , este exact ca si cum ai spune ca un medic te-ar vindeca mai bine de hepatita daca are si el hepatita.

Nemo! a scris:

Veniti la mine, voi, cei obositi cu mintea, si eu va voi odihni pre voi.

Corect era : "Lasati copiii sa vina la mine".

Aseneth a scris:

Ce spui tu , este exact ca si cum ai spune ca un medic te-ar vindeca mai bine de hepatita daca are si el hepatita.

Daca ai face distinctia intre vizual si non-vizual, ti-ai da seama ca analogia asta n-are nicio valoare. Cand psihicul uman va putea fi vazut, desenat, disecat etc. (precum ficatul), s-ar putea ca analogia sa merite a fi luata in considerare.

Allexandrra a scris:

Daca ai face distinctia intre vizual si non-vizual, ti-ai da seama ca analogia asta n-are nicio valoare. Cand psihicul uman va putea fi vazut, desenat, disecat etc. (precum ficatul), s-ar putea ca analogia sa merite a fi luata in considerare.

Afirmatia ta e mai lipsita de valoare decat flota Cleopatrei la Actium . Era un exemplu luat la intamplare. Ideea de baza care iti scapa tie (sa zicem) este ca un om bolnav ar putea gandi mai bine decat unul sanatos, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-si ridice singur temple si sa sustina ca gandeste mai bine decat unul sanatos doar pentru ca este bolnav .

"Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbraca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte."

A cam nimerit-o aici. Nu-i asa, maestre?

Imi amintesc ca mi-l prezentai, prin analizele tale deja faimoase de pe forum, ca fiind un complex de frustrari care refuleaza in scris, asta din cauza faptului ca ta-su a fost popa si maica-sa a fost autoritara cu el. Se pare ca ti-ai schimbat opinia despre el, insa tot iti scapa ideea lui cum ca "ar fi sarit peste psihic". Nu de alta, dar altfel nu te-ai fi referit la el ca fiind cel mai bun psiholog.