;)
eu stiam o altfel de legenda a martisorului...despre doi tineri frumosi si indragostiti, carora toata lumea le-a stat impotriva...ea era ca o zina, cu cosite aurii si ochi de azur, fata alba ca laptele, mijlocel tras prin inel, suflet ca piinea calda, dar era fiica de boier si a facut greseala de a se indragosti de un palmas ars de soare, cu luceferi pe umeri si par ca pana corbului, iar ea era lumina lui...era impotriva legilor obstei ca El si Ea sa fie impreuna in fata oamenilor si a lui Dumnezeu...si atunci tinerii au hotarit sa fie impreuna in fata lui Dumnezeu...lasind oamenii in mintea si inimile lor inguste...
cind iarna se iubea cu primavara, nedorind sa o paraseasca, mai adastind in preajma ei, tinarul a rapit-o pe tinara din casa boiereasca si au fugit in lume...numai ca drumul le-a fost scurt, boierul si-a mobilizat toate slugile, taranii s-au mobilizat si ei, sa ii prinda pe fugari, neindurind o astfel de rusine nici unul din neamuri...
i-au incercuit si boierul a indreptat arma spre tinar, insa glontul a lovit-o pe fiica lui, care si-a aparat iubitul cu propriul trup...tinarul nesuportind sa traiasca fara aleasa sa a infruntat de data asta legea lui Dumnezeu, infigindu-si propriul pumnal in piept...singele lor s-a scurs in zapada...pe locul respectiv au rasarit ghiocei, flori care pina atunci nu existau...
parintii au inceput sa isi plinga copiii, dar era prea tirziu pentru fiecare....
si atunci, tinerii au inceput ca in prag de primavara, cind inca adasta zapada, sa impleteasca fire albe si rosii, ca suflete pereche, si la daruiasca celor dragi, in amintirea unei iubiri ucise de oameni...
p.s. eram copil cind am citit aceasta legenda, era intr-o culegere de folclor ceruta ca si lectura suplimentara....