Mi-a dat un prieten poza urmatoare:
si m-am gandit sa deschid acest topic sa va explic de unde va vine credinta. E foarte simplu. Dupa cum usor puteti observa din imagine, cele 2 situatii sunt identice. Deci si daca n-ar fi inventat nimeni notiunea de Dumnezeu (lucru imposibil, fireste, dar sa presupunem ca nu ar fi fost inventata), oamenii tot ar fi fost superstitiosi. Cand eram eu mic si plin de instincte primordiale, paseam pe strada doar pe pietrele colorate, altfel as fi murit. 
Habar nu aveam eu atunci de Dumnezeu si alte superstitii oficiale. Dar aveam in mine tendinta asta. Si probabil toti ati facut chestii similare cand erati mici. Pur si simplu asa suntem facuti.
Eiii bine... timpul trece si incepi sa mai afli una alta. Incepi sa descoperi cum exista niste legi ale naturii dupa care lucrurile functioneaza, si atunci iti dai seama ca poti sa calci si pe pietrele albe, fara sa mori. Unii dintre noi (din pacate majoritatea in acest an 2012), inca nu si-au elucidat care e faza cu lumea. Ei inca traiesc in lumea magica a copilariei, in care lucrurile nu merg dupa anumite legi, ci functioneaza in mod misterios. 
Iar cum functionarea lor e misterioasa, oricand poti muri daca nu calci pe pietrele colorate.
Ma rog... poate superstitiile astea primordiale dispar la toti, dar sunt inlocuite de religie, la urma urmei fiind aceeasi chestie.
Acusi ca v-am explicat care e faza cu credinta voastra, ma bucur ca v-am scapat de acest defect scris in ADN-ul nostru. Nu-i nevoie sa imi multumiti. Ma bucur ca sunteti liberi. :)
in ce haine ... si cum a murit