Athmy a scris:
Pai ia pune mana pe istorie si citeste. Daca n-aveam religie n-aveam identitate nationala, nu degeaba se bateau voievozii pt un petec de pamant, cand ar fi putut sa se inchine la Alah ca turcii si poate le era mai cald, sau cel putin nu le punea nimeni pielea in bat la tabacit.
Câteva mici obiecţii am de făcut aici. Porneşti de la două premise pe care nu le-ai demonstrat:
1. Că dacă nu eram ortodocşi nu aveam identitate naţională
2. Că ne e mai bine aşa, ortodocşi şi cu pantolonii rupţi în spate.
La punctul 1. sunt iarăşi câteva precizări:
- Albanezii au adoptat religia musulmană dar nu au devenit turci, au rămas cu limba şi portul lor, doar s-a adăugat religia.
- domnii români s-au aliat de multe ori cu turcii sau cu tătarii împotriva unor creştini, pentru a-şi păstra tronul.
- Vecinii noştrii ortodocşi, ruşii au rupt părţi din pământul românesc, şi astăzi pierdute.
- Nu ai de unde să ştii că dacă nu eram creştini, nu am fi avut realizări şi mai mari, poate inventam Kalaşnicovul şi Katiuşele şi le puneam pe turcaleţi în vremea lui Ştefan. În istorie ai putea să fabulezi aşa, la nesfârşit, fără rost.
- În cazul lui Brâncoveanu, chiar eşti sigur că dacă îşi schimba religia, apoi se întorcea în ţară şi făcea încă zece biserici nu era mai bine, chiar pentru creştini?
- Chiar în România, zeci de mii de ortodocşi au trecut la religia greco-catolică, fără să protesteze prea tare (mai mare a fost scandalul când s-a încercat revenirea la ortodoxie)
-Dacă România era ţară musulmană, v-aţi fi mândrit cu credinţa în Alah, exact la fel cum vă mândriţi acum cu credinţa în Dumnezeu.
La punctul 2.
Să presupunem că în trecut a fost bine să fim ortodocşi. Eşti sigur că asta se aplică şi în prezent? Eu doar constat.
La coada Europei se află Bulgaria, România, Moldova, ţări fundamental ortodoxe.
Numărul de oameni de ştiinţă români recunoscuţi este foarte mic comparativ cu populaţia.
Resemnarea, acceptarea sorţii, pe care le ridici în slăvi nu sunt soluţii decât pentru o scufundare sigură.
Refuzul de a gândi liber, uneori pur şi simplu chiar de a gândi sunt metehne grele ale românilor. Fără gândire liberă, nu poţi găsi soluţii. Refugiul în lumi imaginare este un lux pe care nu ar trebui să ni-l permitem.
Faptul că suntem alături de ţări africane şi fundamentaliste arabe la religiozitate este o mare ruşine.
Paternalismul, nevoia de a avea "un tătuc", specific majorităţii ţărilor ortodoxe, acceptarea autorităţii, chiar atunci când e clar că este coruptă şi uneori chiar rea-intenţionată, dă impresia unui observator neutru că de fapt suntem masochişti, sunt aleşi mereu persoane incapabile, pentru că electoratul este incapabil să gândească liber.
Conducerii ţării îi convine cu siguranţă un electorat uşor de dus de nas, pentru că este preocupată doar de propria îmbogăţire, cât mai rapidă, de aceea alocă sume imense pentru ridicarea de catedrale, de aceea impune religia în şcoli, de aceea marginalizează ştiinţa din şcoli şi subfinanţează cercetarea, pentru că ştie că principalul său inamic este libertatea gândirii.