Dar femeile casatorite? Sunt fidele?

Marlboro a scris:

se exista si consilieri matrimoniali sau de cuplu, nu ?

se exista, se exista, dar e reticenta...."nu-s nebun sa ma duc la doctor..."(c-asa-i vazut consilierul)

si chiar: unde o sa ajungem cu astfel de idei?

Cea mai mare problema suntem noi in propria persoana. La aceasta se adauga si faptul ca ne tinem tari si nu recunoastem partile mai slabe ale noastre, nu dorim sa recunoastem nici o infringere.

Eu am spus : Incapatinarea este mama cunostintelor.

Dar intotdeauna trebue sa stii cind sa te opresti si cum si de unde sa o i-ai de la capat.

Rabdarea si asteptarea este o arta, ce se invata.Deci sa invatam. Succese

Technoxy a scris:

Rabdarea si asteptarea este o arta, ce se invata.Deci sa invatam. Succese

Sa invatam ce? Sa fim fideli?!

Cassandra a scris:

se exista, se exista, dar e reticenta...."nu-s nebun sa ma duc la doctor..."(c-asa-i vazut consilierul)

si chiar: unde o sa ajungem cu astfel de idei?

e doar o alta dovada de cultura ...

unii nu se duc nici la doctor, atunci c

Eu nu prea cred ca daca intre doi oameni se strica o relatie ea poate fi refacuta de o a treia persoana...oricum nu definitiv. Majoritatea oamenilor nu-si pot exprima clar sentimentele nici macar celor care le sunt apropiati, nu vad cum ar putea sa se deschida in totalitate unui om complet strain...Dragostea si tot ce tine de o relatie e treaba exclusiva a celor doi implicati, ei se cunosc cel mai bine, ei stiu cum e viata alaturi de celalalt, din afara lucrurile sunt mereu un pic torsionate. In special in privinta fidelitatii sunt sceptica ca o cura de consiliere ar rezolva asa ceva...Fiecare relatie e unica, nu exista retete; nu e un picior sau o mana rupta cu care te duci la doctor si dupa cateva saptamani totul e ca si nou. Viata ar fi prea monotona daca ar fi asa de simplu

Consilierea e buna, ca doar de aia s-a inventat si functioneaza, nu cred ca e doar alta modalitate de a stoarce bani de la oameni. Eu nu m-am dus la consilier, dar am citit carti ale unor consilieri, am stat de vorba cu oameni care au trecut prin aceeasi problema ca si mine si au gasit solutii. Nu inseamna ca solutiile sunt usor de aplicat, poate tocmai de aia nici nu vrem sa auzim ce are de zis consilierul.

Despre inselat...frumos si controversat subiect.

Am fost inselat. La randul meu, am inselat.

Prima mea prietena m-a inselat cu fostul chiar a doua zi dupa ce ne-am cunoscut. Aceasta a fost prima experienta dureroasa. Au urmat altele, si altele...

Se spune ca barbatii inseala mai mult si mai des decat femeile...Nimic mai fals!!! Diferentele provin din faptul ca, in general, barbatii se lauda (atribuindu-si "cuceriri" inexistente) iar femeile se situeaza la polul opus: sunt extrem de discrete cand vine vorba sa dezvaluie aventurile lor romantice. Si un ultim argument de ordin statistic: daca barbatii inseala in proportie de 80 % si femeile in proportie de 20% atunci, in mod logic, rezulta ca diferenta suplimentara de barbati inseala cu...alti barbati!!! Nici argumentul ca majoritatea barbatilor care inseala se duc pe...centura nu este de luat in considerare. Am multi cunoscuti, si totusi nu am auzit de vreunul care sa "apeleze" la asemena servicii. Poate stiti voi )

As putea, creiona, fara dificultate portetul unei potenitale amante: o femeie de varsta medie 30-35 ani, cu peste 5 ani de casatorie la activ (dar adesea mai multi), in general, fara copii, care fizic, este inca atragatoare (si se si simte atragatoare), adesea nu a "comis-o" decat cu un singur barbat, are un simt al riscului mai dezvoltat (dar la femei oricum este muuult mai calculat decat la barbati), etc...

Cand am fost in asemenea situatii am intrebat si eu, ce anume le-a impins sa faca acest pas: am constatat ca rareori sunt sincere, de regula, invoca purtarea necorespunzatoare a sotului. (aici seaman foarte bine cu barbatii, care si ei invoca acelasi...motiv). Observatia mea personala este ca cel mai adesea rutina si plictisul le impinge spre o asemena decizie, iar acest lucru m-a pus serios pe ganduri intrucat si jumatatea mea se incadreaza in acest profil 8)) asa ca este posibil ca si ea sa...procedeze la fel. Una singura mi-a spus ca nu o satisface sotul, in sensul ca ea are nevoie de mult mai mult. Daca sunt intrunite conditiile care sa permita ca aventura sa fie discreta, in sensul de "ramasa necunoscuta" am constatat, ca dupa o evaluare serioasa a situatiei, urmeaza cel mai adesea acordul ei...

Contrar parerii generale, eu cred ca o aventura face bine unui cuplu, le intareste relatia (asta daca nu se intampla ca vreunul din parteneri sa fie lipsit de experienta) si atunci se ajunge la legalizarea relatiei adulterine. Dar acesta este alt subiect.

Her a scris:

Si un ultim argument de ordin statistic: daca barbatii inseala in proportie de 80 % si femeile in proportie de 20% atunci, in mod logic, rezulta ca diferenta suplimentara de barbati inseala cu...alti barbati!!! Nici argumentul ca majoritatea barbatilor care inseala se duc pe...centura nu este de luat in considerare. Am multi cunoscuti, si totusi nu am auzit de vreunul care sa "apeleze" la asemena servicii. Poate stiti voi )

Nu e deloc singurul "mod logic" de a explica acest 80%-20%.

Presupun că trăim, aproape toti cei de pe acest forum,

micalutza a scris:

Cred ca ma inscriu la punctul 2. Daca am convietuit 7 ani cu cineva se pune? Si chiar daca nu a existat casatorie, nicio secunda nu m-am gandit la relatia noastra altfel decat la o casnicie. N-am fost infidela, sincer ideea imi repugna. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu judec pe nimeni, fiecare are viata lui, motivatiile lui pentru care face anumite lucruri, dar nu e pentru mine. N-as putea sa traiesc cu sentimentul de vinovatie de dupa. In general imi fac procese de constiinta pentru greseli mult mai putin grave, asta cred ca m-ar distruge. Si nu mi-as dori o relatie in care sa nu indraznesc sa-l privesc in ochi pe omul de langa mine. Daca exista probleme intr-o relatie prefer sa incerc sa le rezolv, si merg pana la ultima mea resursa cu aceste incercari. Si daca nu reusesc, prefer sa ma despart. Infidelitatea nu e o optiune pentru mine.

Subscriu! Nu prea am ce adauga, pentru ca ai exprimat destul de exact ceea ce simt si eu!

"Infidelitatea nu e o optiune pentru mine"

Niciodata sa nu spui...niciodata. Fraza de mai sus este doar teoretica. Daca am actiona numai rational nici nu ar exista subiectul cu inselatul. Dar in 99% din cazurile de adulter decizia de a "merge mai departe" este luata cu inima si nu cu creierul...Si daca persoana din fata mai este si deosebita...