Care e cel mai mare pacat?

annacondor a scris:

...intentionata necunoastere a Lui Dzeu?

Am cunoscut personal pe cineva care spunea: "Nu vreau sa citesc in Biblie, pentru ca atunci Dumnezeu nu va avea pentru ce sa ma judece aspru deoarece n-am cunoscut voia Sa".

annacondor a scris:

...dar poti ajunge sa Il cunosti si neintentionat,nu?

Da, si atunci cunoscandu-L, cel mai mare pacat este sa nu-I recunosti Legea, care defineste pacatul. Sau chiar daca Ii recunosti Legea, sa nu vrei sa recunosti pacatul din viata ta. Pentru acest pacat, cel NERECUNOSCUT(adica acel lucru pe care Dumnezeu il numeste pacat, dar eu nu vreau sa-l recunosc ca fiind pacat, din diverse motive toate avand la baza MANDRIA si NECREDINTA!), nu exista iertare! Caci daca nu recunosti ca ai pacatuit, asta nu inseamna de fapt ca nu ai pacatuit in ochii lui Dumnezeu. Caci daca nu RECUNOSTI PACATUL, pentru CE sa mai fi iertat? Acesta cred eu, este cel mai mare pacat: NERECUNOASTEREA pacatului in viata noastra! Si asta cred eu, reprezinta hula impotriva Duhului Sfant. Caci Dumnezeu, lucreaza prin Duhul Sau cel Sfant zi si noapte la constiinta noastra incercand sa ne faca sensibili la Legea lui Dumnezeu, care Lege arata ceea ce Dumnezeu spune ca este pacat sau nu.

hans a scris:

Am cunoscut personal pe cineva care spunea: "Nu vreau sa citesc in Biblie, pentru ca atunci Dumnezeu nu va avea pentru ce sa ma judece aspru deoarece n-am cunoscut voia Sa".

tare de tot... ar trebui cel putin sa-si faca si o pereche de antifoane si una de ochelari de cal. desi n-ar ajuta prea mult, nu de alta, dar voia Domnului mai ajunge si altfel la om, nu numai prin citirea Bibliei.

hans a scris:

daca nu recunosti ca ai pacatuit, asta nu inseamna de fapt ca nu ai pacatuit in ochii lui Dumnezeu. Caci daca nu RECUNOSTI PACATUL, pentru CE sa mai fi iertat? Acesta cred eu, este cel mai mare pacat: NERECUNOASTEREA pacatului in viata noastra! Si asta cred eu, reprezinta hula impotriva Duhului Sfant. Caci Dumnezeu, lucreaza prin Duhul Sau cel Sfant zi si noapte la constiinta noastra incercand sa ne faca sensibili la Legea lui Dumnezeu, care Lege arata ceea ce Dumnezeu spune ca este pacat sau nu. :P

Mda,cam asa e!Dar uneori poti sa nu vezi pacatul in viata ta...daca ar fi sa scrii pe o foaie de hartie ce pacate ai facut in ultima saptamana nu ai scrie nici macar jumatate din ele,pentru ca de obicei mai pacatuim si fara vointa noastra.

Si Dumnezeu"nu tine seama de vremurile de nestiinta"deci uneori poti sa nu recunosti pacatul si sa crezi ca esti ok cu Dumnezeu.

Daca e sa ne gandim totusi la cel mai mare pacat..si la hula impotriva Duhului Sfant...cred ca oriniginea pacatului este NECREDINTA.

Nerecunoasterea pacatului este de fapt necredinta,pentru ca nu poti sa crezi ceva si sa spui ca nu exista...daca crezi,atunci exista.Daca nu crezi,nu recunosti.

Dar pana si asta are iertare,si toti mai avem inca o sansa cat timp traim in trupul asta!

buna tuturor.se vorbeste atat despre pacat,dar ce este pacatul?n.d.walsh in conversatii cu dumnezeu spunea ca nu exista pacate,ci doar alegeri gresite.de fapt si ideea de corect sau gresit este in functie de perceptia fiecaruia.ideea de pacat a fost inoculata si perpetuata de slujitorii diferitelor religii pt a_l face pe om sa se simpta vinovat,a_l speria cu ideea de judecata si pedeapsa si prin acesta a_l putea controla in beneficiul lor.

nu neg faptul ca divinitatea a trimis oamenilor in decusul istoriei seturi de norme de convietuire sociala ,dar ele se adresau epocii respective si oamenilor acelei epoci cu gradul de perceptie pe care_l aveau.ei nu puteau sa se abtina a aduce prejudicii celorlalti decat prin frica de pedeapsa (din pacate ca multi altii astazi).ideal este sa ne abtinem a aduce prejudiciu celuilalt nu din frica ci din constiinta .merg mai departe si spun,din iubire,intelegere,respect pt celalalt.

spunea cineva pe un topic,sa ne apropiem cu frica de dumnezeu.nu iti poate fi frica de cineva care te iubeste.pe frica nu poti cladi nimic durabil.mie personal nu mi-e frica de nimeni si de nimic cu atat mai putin de dumnezeu.

ceea ce-ti creezi prin putere propriei tale minti aceea vei avea.esti creeator al propriei tale vieti ,prin urmare ideea de pacat este doar in mintea ta.tu iti creezi acum si aici propriul rai sau iad.prin puterea mintii tale.

bnpcatalin a scris:

buna tuturor.se vorbeste atat despre pacat,dar ce este pacatul?n.d.walsh in conversatii cu dumnezeu spunea ca nu exista pacate,ci doar alegeri gresite.de fapt si ideea de corect sau gresit este in functie de perceptia fiecaruia.ideea de pacat a fost inoculata si perpetuata de slujitorii diferitelor religii pt a_l face pe om sa se simpta vinovat,a_l speria cu ideea de judecata si pedeapsa si prin acesta a_l putea controla in beneficiul lor.

nu neg faptul ca divinitatea a trimis oamenilor in decusul istoriei seturi de norme de convietuire sociala ,dar ele se adresau epocii respective si oamenilor acelei epoci cu gradul de perceptie pe care_l aveau.ei nu puteau sa se abtina a aduce prejudicii celorlalti decat prin frica de pedeapsa (din pacate ca multi altii astazi).ideal este sa ne abtinem a aduce prejudiciu celuilalt nu din frica ci din constiinta .merg mai departe si spun,din iubire,intelegere,respect pt celalalt.

spunea cineva pe un topic,sa ne apropiem cu frica de dumnezeu.nu iti poate fi frica de cineva care te iubeste.pe frica nu poti cladi nimic durabil.mie personal nu mi-e frica de nimeni si de nimic cu atat mai putin de dumnezeu.

ceea ce-ti creezi prin putere propriei tale minti aceea vei avea.esti creeator al propriei tale vieti ,prin urmare ideea de pacat este doar in mintea ta.tu iti creezi acum si aici propriul rai sau iad.prin puterea mintii tale.

Catalin pacatele exista.Ele intra in actiune atunci cand omul, folosindu-se de liberul arbitru, pe care Creatorul i L-a dat de la inceputuri, decide sa se inspire din campul fortelor negative, negre. Cele sapte pacate despre care se vorbeste si in Biblie exista. Si chiar astazi subjuga multimi de oameni. Si ca sa-ti argumentez ca sunt pacate acestea spune-mi: mandria care cred ca o consideri si tu ca fiind o trasatura foarte comuna a omului contemporan, spre ce poarta? Spre contrast, spre rau spre razboi. Esti de acord cu mine? Este pacat. Mandria incetoseaza"vederea" ne face sa ne simtim corecti si ok in orice imprejurare. Mediteaza pe marginea acestui argument. Si raspunde-mi te rog.

krisscontact a scris:

Catalin pacatele exista.Ele intra in actiune atunci cand omul, folosindu-se de liberul arbitru, pe care Creatorul i L-a dat de la inceputuri, decide sa se inspire din campul fortelor negative, negre. Cele sapte pacate despre care se vorbeste si in Biblie exista. Si chiar astazi subjuga multimi de oameni. Si ca sa-ti argumentez ca sunt pacate acestea spune-mi: mandria care cred ca o consideri si tu ca fiind o trasatura foarte comuna a omului contemporan, spre ce poarta? Spre contrast, spre rau spre razboi. Esti de acord cu mine? Este pacat. Mandria incetoseaza"vederea" ne face sa ne simtim corecti si ok in orice imprejurare. Mediteaza pe marginea acestui argument. Si raspunde-mi te rog.

Spune-mi, in ce categorie bagi mindria apartenentei la o anume religie (oricare ar fi)? Dar mindria exagerata a acestei apartenente?

e in regula a fi mandru de propria persoana,care reprezinta o consecinta a constientizarii luminii si fortei spirituale care se afla in tine,a contactului nemijlocit pe care il ai cu divinitatea,a imensului potential pe care il detii.dar acelesi posibilitati pe care le constientizezi in tine le vezi si in ceilalti .tu esti lumina dar si ceilalti sant,tu esti legat de sursa dar si ceilalti sant,tu ai un imens potential in tine dar si ceilalti il au.in momentul in care santem mandrii de noi si de tot ce e in jurul nostru pt ca in tot vedem lumina spiritului divin,este o.k.

mandria devine distructiva in momentul in care o percepem numai intr-un sens,cel legat de noi,si drept consecinta apare ideea de dispret la adresa celorlalti.dar acest lucru se intampla cu cei care se considera separati de sursa,care nu constientizeaza legatura care_i uneste permanent cu dumnezeirea,atat pe ei cat si tot ceea ce exista.in momentul in care te simti ca facand parte dintr_un tot unitar nu mai ai cum sa nutresti alte sentimente decat de bucurie,fericire,multumire,mandrie ca atat tu ,cat si ceilalti santeti in aceasta minunata comuniune.

bnpcatalin a scris:

e in regula a fi mandru de propria persoana,care reprezinta o consecinta a constientizarii luminii si fortei spirituale care se afla in tine,a contactului nemijlocit pe care il ai cu divinitatea,a imensului potential pe care il detii.dar acelesi posibilitati pe care le constientizezi in tine le vezi si in ceilalti .tu esti lumina dar si ceilalti sant,tu esti legat de sursa dar si ceilalti sant,tu ai un imens potential in tine dar si ceilalti il au.in momentul in care santem mandrii de noi si de tot ce e in jurul nostru pt ca in tot vedem lumina spiritului divin,este o.k.

Constientizarea propriei persoane are ca rezultat increderea in sine, nu mindria contactul cu divinitatea exista numai pentru voi, crestinii, iar legaturile care exista intre fiintele vii e cu totul alta poveste. Dar asta este deja , si incepe sa se devieze prea mult de la subiect.

bnpcatalin a scris:

mandria devine distructiva in momentul in care o percepem numai intr-un sens,cel legat de noi,si drept consecinta apare ideea de dispret la adresa celorlalti.dar acest lucru se intampla cu cei care se considera separati de sursa,care nu constientizeaza legatura care_i uneste permanent cu dumnezeirea,atat pe ei cat si tot ceea ce exista.in momentul in care te simti ca facand parte dintr_un tot unitar nu mai ai cum sa nutresti alte sentimente decat de bucurie,fericire,multumire,mandrie ca atat tu ,cat si ceilalti santeti in aceasta minunata comuniune.

N-am sa repet ceea ce am scris mai sus in legatura cu legaturile dintre fiintele vii, dar vreau sa atrag atentia la ce ai spus tu: "mandria devine distructiva in momentul in care ...". Ideea de pacat este strins legata de ideea de ceva distructiv, rau, si pina acum s-au oferit diverse perspective (personale dar si religioase) asupra acestui aspect. Ar trebui sa ne mentinem la el.

heidy_2005 a scris:

Am platit destul fara sa am vreo vina. Nu duc o viata superficiala, dar sunt rautacioasa si interiorizata. Si mai adauga tu: imorala, indiferenta, dezinteresata, foarte calma (asta e chiar o surpriza :flowers:) ) si hipercritica. )

Imi pare rau sa aud asta.Desi sunt de partea ta 100% ma simt parca am fi trait in comun atata timp cat rezultatele se vad prin caracterul nostru comun!Cu plecaciune imi place tot ce postezi si sunt fan Heidy_2005.Deschide un topic despre cat sufera femeile in aceasta lume.Iar daca asta te poate consola( desi nu cred ca sufletul ranit poate fi vindecat asa usor) afla ca esenta celui Divin este feminina.Doar femeile se pot apropia prin iubire atat de mult de Stapanul nostru pana la contopire si numai ele (in general femelele fara suparare ) pot da viata si pretui ceea ce au creat mai mult decat pe ele insele!

Blasfemia de a spune ca una sau mai multe carti sunt cuvintele celui sfant nu ineptiile unui neica nimeni care avea nevoie pentru mai multa autoritate de acceptul(fara copyright) celui Divin impotriva caruia niciun om nu ar indrazni sa se manifeste.Pumnul in gura pus mintii libere.De cand suntem creati Domnul ne vorbeste mereu insa vocea lui este TACEREA.Asculati tacerea fatarnicilor si lingailor de popi sau orice asa zis autoritati instituite de niste oameni.Priviti in sinea voastra si vedeti unde e adevarul nu inafara.Nu ma apuc de predicat insa ma doare ca orice conflict intim sau lipsa de incredere se rezolva in lumea asta cu texte de legi sau versete(vaci in coran) din carti "sfinte".Singura carte sfante este viata care exista in noi atata timp cat suntem locuiti de Cel fara de pata fie numele lui in veci binecuvantat.