Lucast apreciez faptul ca te-ai deschis macar putin si ai relatat cate ceva din acea perioada. Nu cred ca ti-a fost usor sa o faci.
Mi-ai dat curajul sa o fac si eu, cu toate ca sunt genul de persoana care niciodata, dar niciodata nu divulga in public absolut nimic de natura foarte personala sau intimitati familiale. Cred ca s-a si observat asta pe forum. In fine, momentan ma trec niste sentimente ciudate, negative si nu pot sa diferentiez daca sunt imaginate sau reale, din cauza ca sunt depresata. Una dintre chestiile care ori e reala ori mi s-a casunat mie aiurea, este ca soacra'mea nu a reactionat cum ar trebui sa reactioneze o viitoare bunica, la vestea ca sunt insarcinata. Tot ce a avut de zis a fost asta "Draga, inca nu o sa te felicit pentru ca este prea devreme si nu se stie". Asta referitor la faptul ca am pierdut sarcini in trecut.
De parca eu am nevoie de felicitari din partea ei. Astea se primesc de la straini, de la prieteni, colegi. Felicitarile mi se par niste chestii formale, de distanta, nu ceva potrivit pentru un membru de familie apropiata. Cel putin asa simt eu.
Atat a avut de zis si din ziua aceea nu m-a intrebat macar odata cum ma simt, daca am nevoie de ceva, de sfaturi (avand in vedere ca ea a nascut 3 copii) etc...si in ciuda faptului ca stam la cateva case distanta si ne vedeam la fiecare doua zile.
Pe de alta parte mama mea nu mai stia de ea de bucurie cand i-am spus, in ciuda faptului ca am atentionat-o ca este poate prea devreme sa ne bucuram. Nu a contat pentru ea. Deci reactii la polul opus. Cu mama cand am vb la telefon de cateva ori de atunci, mereu ma copleseste cu sfaturi, intrebari, sugestii. Soacra-mea pauza, si colac peste pupaza mai si fumeaza in masina alaturi de mine cand o mai duc pe undeva. Eu stau cu geamul deschis la maxim pe viscol si conduc cu capul afara pe geam ca un caine, dar ea nu se gandeste sa stinga dracului tigara. Ma intreba daca ma deranjeaza fumul cand a mai ramas doar chistocul. 
WTF ???
