Prima noapte de dragoste

VEMANS a scris:

Cu tot respectul ....dar asta nu a fost prima noapte de dragoste ci prima de sex.

Pai da, am si specificat, am mai spus povestea asta pe forum.....

Cum sa zic, am avut amici in timpul liceului, dar nu am ajuns pana acolo cu nici unul.

Eu, in prostia mea credeam ca eram la un 21 impliniti,eram ultima virgina de pe fata planetei. Ei.....da, a fost prima noapte de sex, nu m-a mintit niciodata ca ar fi mai mult. De fapt, eu am propus-o :roll: :roll: .

A crezut ca dat norocul peste el, de o sexperimentata.....i-a cazut falca ca si in Masca cand i-am spus ceva de genul...."ok,maine o facem, dar sa stii ca eu nu am mai facut-o". Nu ii venea sa creada, dar a acceptat (asta considerand ca eu stiam de la munca faptul ca avea o prietena, dar mi-a cazut mie pe bibilica asa de el), desi a spus de cateva ori ca nu ar vrea sa regret. Insa eu cred ca sufeream mai mult daca refuza. Tehnic a fost intelegator, a mers tot tacamul (fara sa ceara si el, pe vremea aia nici nu auzisem de oral), a fost finut, grijuliu, a avut grija sa fiu really turned on, plus imi cazu mie capsa pe el -cum am mai spus-.

In continuare am lucrat o perioada impreuna, fara probleme imense...iubita lui de atunci a ramas insarcinata si s-au casatorit. Azi daca ne vedem,ne salutam cu mult drag. A fost unica noapte impreuna. De fapt au fost in total 3 intalniri si ultima a fost noaptea cu pricina.In my defense,totdeauna l-am considerat atractiv si ok si a fost ales dupa lungi deliberari mintale, ca ma grabeam sa nu mai fiu virgina.

In fine, nu sunt mandra, nu i-as recomanda fiicei mele, dar nu regret. Primul a fost el. Interesant ca am avut parte mai tarziu de sex muuuuult mai slab decat prima noapte.

Prima noapte de dragoste....a fost cu fiecare in parte si is povesti mult mai intime si frumoase.

VEMANS a scris:

Promit s-o spun ( ce se poate spune ) in momentul in care topicul va fii mai putin agitat.

Nu te lasa corupt...

La mine a fost neplanuit.

Ma pandea de vreun an tipul.

Finalul povestii: casatorie.

P r o z a c a scris:

In tineretea mea am cunoscut destule fete care au facut-o doar din curiozitate sau ca sa scape de o povara. :)

Eu chiar o simteam o povara.....in capul meu tont. Era prin anii 90 si desigur nu se vorbea inca atat de deschis despre asta. Sau nu in cercul meu.

Dar in nici un caz nu as crede ca astea de o fac de curiozitate s-ar sexui cu toata lumea.

Amarena a scris:

Nu te lasa corupt...

Pai din moment ce nu primessc ceva la schimb nu cred ca se poate vorbi de corupere....

VEMANS a scris:

Promit s-o spun ( ce se poate spune ) in momentul in care topicul va fii mai putin agitat

Este dreptul tau sa ai o parere dar cred ca aici esti in "eroare".

Felul in care esti structurat se datoreaza in proportie covarsitoare educatiei.

E tot doar o parere.

As povesti eu mai multe despre asa-zisa influenta a asa-zisei educatii, dar mi-e ca as devia de la subiect. :)

Kilkoana a scris:

Eu chiar o simteam o povara.....in capul meu tont. Era prin anii 90 si desigur nu se vorbea inca atat de deschis despre asta. Sau nu in cercul meu.

Dar in nici un caz nu as crede ca astea de o fac de curiozitate s-ar sexui cu toata lumea.

Si eu tot la inceputul anilor 90 m-am referit cand am vorbit despre prima noapte, ma rog, prima zi. :)

Kilkoana a scris:

Minunata poveste....intotdeauna ai avut atata incredere in oameni sau crezi ca a fost ceva instinctiv? Ma refer la mutatul impreuna....

Cu partenerii fosti aveam o vorba,ne intalneam,ne ......, apoi "fiecare pe la casa cui ne are". Nici vorba de mutat impreuna.

Si desi as fi avut unde sa stau singura,am refuzat sa ma mut acolo.....daca as relua viata, acum poate ca m-as muta singura pe la 18 ani.

M-a frapat asta cu mutatul, cred ca stiai instinctiv ca e ok omul, altfel nu imi explic. Poate is io mai bolunda, dar nu prea am incredere in oameni, parteneri.

Stiu, n-a fost o poveste chiar in liniile conventionale. Dar viata mea oricum nu a fost niciodata . La 25 de ani sunt deja la a 3-a tara de rezidenta, si nu pentru ca m-ar fi dus familia pe undeva, am plecat de capul meu, si stiu ca asta nu va fi ultima. De asta nu sunt persoana potrivita care sa ii sfatuiasca pe altii sa astepte o perioada cand cunosc pe cineva, pentru ca noi ne stiam fix de o saptamana. Probabil pare libertinaj din partea mea dupa un timp atat de scurt si dupa 20 de ani de asteptat, insa instinctul nu m-a inselat si am ramas impreuna. Am avut dificultati, dar trecatoare si scurte fata de timpurile bune (tot restul). Am invatat ce am avut de invatat din ele si nu se vor mai repeta.

Chiar nu am avut o asemenea incredere in oameni, dimpotriva, dar la vremea respectiva numai timida nu eram, aveam o viata de noapte agitata (cluburi, facut manga, venit acasa in zori cu prietenii, dar nimic mai mult). Socializarea era cel mai important lucru atunci, stateam nemancata cu zilele pentru a avea suficienti bani ramasi sa ies in weekend cu grupul. Din fericire viata si-a urmat cursul si am trecut la etapa urmatoare, in mod caracteristic adica mai repede decat alte persoane de varsta mea. Am fost genul care a stiut mereu ce vrea de la viata (o familie practic). M-am dezorientat de 2 ori pe parcurs, crezand ca nu stiu cine sunt si ce vreau, insa mi-am revenit repede din fericire.

Avea de gand sa isi caute ceva de inchiriat insa petreceam atat de mult timp impreuna si ne faceam atatea planuri incat efectiv nu a mai vazut rostul, nici eu nici el. Ne-am potrivit la fix, mai rar gasesti pe cineva cu ''microbul'' umblatului prin lume, de multe ori cuplurile nu se potrivesc la capitolul asta. Tatal lui a fost Gypsy Traveller (tigan, mai pe romaneste), asa ca la el e in sange. Eram (si am ramas) amandoi calatori, hippioti, amatori de o viata boema si dispusi sa ne asumam riscuri. Majoritatea oamenilor nu sunt asa deci a fost un noroc chior sa ne gasim unul pe altul. Plus ca el avand deja un copil, avea experienta cu paternitatea si nu ii era teama de intemeierea unei familii.

Dragoste la prima vedere, ce sa-i faci :) .

M-am intins la povesti; e de la cafea.

Nu pot decat sa admir povestea. :flowers:

Finnian a scris:

Tatal lui a fost Gypsy Traveller (tigan, mai pe romaneste), asa ca la el e in sange. Eram (si am ramas) amandoi calatori, hippioti, amatori de o viata boema si dispusi sa ne asumam riscuri. Majoritatea oamenilor nu sunt asa deci a fost un noroc chior sa ne gasim unul pe altul.

Wow. Cum ti-a fost nunta ? Ai facut ? :)

Urmaream recent un serial de reality TV. Asta :

http://www.youtube.com/watch?v=2HAUmII_hcg

Naeema a scris:

Wow. Cum ti-a fost nunta ? Ai facut ? :)

Inca nu. Aveam de gand la sfarsitul lui august, acum 5 ani (ne-am cunoscut in iulie :)). Dar s-au bagat niste rude de-aler mele sa nu facem ceva atat de simplu (Gretna e un orasel cu traditie pentru nunti grabite, in care e comun ca un cuplu sa cheme martorii direct de pe strada, daca au timp). Si de atunci am tot amanat, niciodata nu s-a gasit momentul. Dar e in planuri. Cand oi avea si eu acte valabile, ca deocamdata nu mai exista.

Oricum, el nu e legat de vreo traditie sau de stilul de viata, doar are mostenirea genetica de mancarime in calcaie (umblat prin lume) si abilitatea nativa de a pune la pamant orice mascul il provoaca. Asa ca nunta nu o sa aiba elemente de genul.

Aia din clip sunt englezi si e o ... cum sa zic... inflorire televizata complet diferita de realitate. In Scotia cel putin, Travellers au o reputatie de oameni care se descurca asa cum pot si se bat zi lumina cu oricine ii enerveaza. Ceea ce in anumite zone e un plus pentru ssansele de a supravietui.

Dar uite cat off topic am facut. Cofeina asta.