Viata ca opera de arta

lynxul_negru a scris:

Oricare ar fi ele?

As intelege in privinta principiilor estetice, morale, spirituale. Dar am dificultati in a-mi imagina cum s-ar putea evalua frumusetea sistemului cuiva centrat pe principii economice-financiare.

Daca se forteaza cineva suficient de mult, ar putea sa ii gaseasca frumusetea in latura etica, daca proiectantul sistemului ar desfasura multe activitati caritabile. Eu nu as fi in stare de efortul asta.

Plesu: ``"Citesc cu placere, imi plac ideile si il caut pe Dumnezeu. Dar imi plac si cirnatii de Plescoi, bufoneriile crude, brinzeturile rascoapte, cheful, hetaira, romanta. Sunt, h

Si sa-l lasam pe maestru sa ne delecteze cu gandirea sa:

(cand nu e bine sa nu exista dileme)

"Cand e vorba de iubire. In teritoriul extatic al iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau, cand iubirea e pe sfarsite. Nu exista indragostire dilematica, pasiune dubitativa, fericire analitica. Daruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonari logice. Daca e un spatiu in care dilema e mai stinghera decat oriunde, in care cantarirea atenta, rezerva inteleapta, disponibilitatea speculativa sunt mai scandalos inadecvate, acela e spatiul intalnirii cu fiinta iubita. Nu exista bucurie deplina cu dileme adiacente."

Blackthorn a scris:

Daruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonari logice.

Iata si replica venita de la un ganditor cu picioarele mai pe pamant, B. Constant: "Iubirea - cu aceasta cugetare ti se va da dreptate si printre zei, si printre oameni - este dintre toate sentimentele cel mai egoist şi, in consecinta, cand este lezat, cel mai putin generos". E citat de Nietzsche in Cazul Wagner. De acolo am preluat citatul. Ce e fara italice ii apartine lui Nietzsche.