jazmin@ a scris:Pai de ce ne-am suparat ? eu ziceam ca sunt cu el nu ca l-am fugarit.Hai sa facem pace. nu am venit aici precum Diana, zeita razboiului. In definitiv sunt doar schimburi de opinii.Daca deranjez nu mai dialogam, bine?
Nu l-ati fugarit ptr.ca la dumneavoastra"nu exista monotonie",asta era contextul si pozitia de pe care vorbea-ti;acum dintr-odata sugerati ca de fapt v-ati adaptat la aceasta ?!Impresia mea sencera(fara suparare),este ca vreti sa dati niste sfaturi bineintentionate de pe pozitia dumneavoastra de om cu experienta de peste 25 de ani de casatorie,insa considerati ca nu se impune sa mai si ginditi la aceste raspunsuri...Si nu ma suparasem cu nimic,tot dumneavoastra sugerati ceva despre nus ce satisfactii pe care nu vreti sa mi le dati
Athmy a scris:
Eu spun doar ce am observat ca se intampla in anumite cupluri, nu ca este acesta un paleativ, poate nici nu era cazul de monotonie, doar de o schimbare, de a face pasul urmator. Uneori suntem blocati in trecut si nu mai vedem in viitor, de aici se instaleaza monotonia. Ne intrebam de ce nu e ca la inceput, nu ce ne-ar face fericiti fara sa fie ca la inceput.
Cred ca asta e de fapt si raspunsul,asta e devenirea fireasca si trebuie sa ne adaptam la ea,putin trist dar...asta e;
