Cele doua cuvinte

Darianna a scris:

Al meu imi spune, in fiecare zi, uneori ca pe buna ziua. SI nu si-a pierdut din semnificatie, nu m-am saturat auzindu-l, nu ma simt sufocata etc. Deci UNII spun, altii nu spun. :)

Bine si al meu mai zice uneori extra...cand curata ceapa. Si atunci are si lacrimi de iubire in ochi. :rot:

Darianna a scris:

Nu am zis ca nu or fi, numai ca ar fi bine ca cei care afirma asta, sa fie constienti ca vorbesc din experienta proprie si sa o lase mai moale cu etichetarile.

De ce s-o lase moale ? Fiecare are parerea sa. Ca e naspa parerea, e partea a doua.

Kilkoana a scris:

Naturlich, numai ca vezi tu, unora le place alintul....lor, tipilor as zice....sau cumva tre sa construiesti un framework erotic, de buna intelegere, whatever....

mama dracului, daca tineti si o aratati in gesturi si usnteti cei mai dragi ingeri si buni si dulci si sexy si rabdatori si alt crap....de ce naibii e asa de greu sa spuneti "te iubesc , buei, sa-mi moara fufletul????????????"

Pentru ca daca aratam prin fapte iubirea, ma refer la cei carora le plac faptele, nu vorbele, vorbele nu prea mai au valoare. Sunt feluri si feluri de oameni. Unii au nevoie de vorbe multe, reasigurari, declaratii etc, unii n-au, dar arata afectiunea prin tandrete fizica, prin aspecte administrative benefice pentru toata lumea si tot asa.

Amarena a scris:

Ai tendinta sa te repeti, ti-ai dat seama de lucrul asta pana acum?

Nu asa era citatul :P

"Pentru o persoana inteligenta, te repeti cam mult" (sau "cam des") dupa caz.

Mai tii minte ca prima noastra disputa pe forum a plecat de la faptul ca mi-ai explicat TU MIE ce e cu "Honni soit qui mal y pense" ? :D

alone4ever a scris:

Unii au nevoie de vorbe multe, reasigurari, declaratii etc,

Din experienta mea, alea care au nevoie de vorbe multe nu prea au treaba cu faptele. De-aia vor sa auda "te iubesc", pentru ca nu prea simt asta. Si reciproca e valabila, astfel de persoane spun "te iubesc" toata ziua, desi faptele lor nu prea confirma.

harald a scris:

Din experienta mea, alea care au nevoie de vorbe multe nu prea au treaba cu faptele. De-aia vor sa auda "te iubesc", pentru ca nu prea simt asta. Si reciproca e valabila, astfel de persoane spun "te iubesc" toata ziua, desi faptele lor nu prea confirma.

Copii au nevoie de pisalogeala, pentru ca ei singuri nu stiu exact ce vor, doar au un ideal la ce ar vrea sa faca, sa fie sau sa para. Ar scapa de chestia asta daca s-ar preocupa sa se cunoasca pe sine destul cat sa stie exact ce vrea, ce ii place si ce doreste de la viata. Dar in societatea noastra cica e de naspa sa nu faci fata/spate dupa caz rapid, urgent si fara drept de apel la lucruri despre care in realitate ori nu stii mare lucru, ori nu esti sigur ce rezultat cauti. Cam ca o masina de la care se asteapta sa functioneze mai mereu, dar fara revizie tehnica, sau cu revizie partiala(peticeala). La un moment dat acea masina va ceda, se va opri in drum si acolo va intepeni. In termeni umani, se cheama sa te dovedeasca lipsa de siguranta de sine si sa clachezi. Asta se intampla celor care nu sunt interesati sa afle cine sunt cu adevarat si ce vor de fapt. Asa ca se ascund in aparente. Si ce creaza aparente mai bine decat vorbele ? :P

Ceva ce n-o sa uit eu, ca e un fel de lectie de viata: "Nu-l iubesc, dar in timp o sa ma atasez de el, o sa ma obisnuiesc si o sa il iubesc" - citat din cineva de sex feminin.

Athmy a scris:

Am uitat sa iti spun ca pestii nu ataca fatis problemele, mai ales cele de comunicare. Acestea se rezolva cu timpul sau nu se rezolva.

Asta cam asa e. Spre disprerarea mea majoritatea problemelor se rezolva asa....in timp.

In rest acuma de nu ma doare prefer sa nu ma scarpin,asta comunicational....pentru ca imi ies rapid din tzatzani si nu vreau sa pun presiune extra pe ceva ce e ok asa...

alone4ever a scris:

Pentru ca daca aratam prin fapte iubirea, ma refer la cei carora le plac faptele, nu vorbele, vorbele nu prea mai au valoare.

Pai daca vorbele nu ar avea mare valoare nu vad de ce nu se pot spune.

harald a scris:

Mai tii minte ca prima noastra disputa pe forum a plecat de la faptul ca mi-ai explicat TU MIE ce e cu "Honni soit qui mal y pense" ?

Bineinteles ca tin minte, ti l-ai pus la semnatura.

Dar de data asta nu voiam sa dau un citat. Si nici sa-ti spun ca esti inteligent.

alone4ever a scris:

Si ce creaza aparente mai bine decat vorbele ? :P

Aci,eu cred ca e doar frica masculina de comunicare.

Daca exista fapte si niste vorbe care certifica astea, oare se moare?

In experienta mea,daca eu reactionez asa "doar fapte" nici un barbat nu ar intelege ca il iubesc.Din ce am constatat eu, ei vor sa auda cele doua cuvinte, dar nu prea o spun.

harald a scris:

Din experienta mea, alea care au nevoie de vorbe multe nu prea au treaba cu faptele. De-aia vor sa auda "te iubesc", pentru ca nu prea simt asta. Si reciproca e valabila, astfel de persoane spun "te iubesc" toata ziua, desi faptele lor nu prea confirma.

Dar de ce sa vrei sa auzi "te iubesc" de la cineva la care nu tii? E o aiureala...nonsens. In experienta ta vorbele nu o fi sustinute de fapte,dar oamenii comunica, ce-i drept limitat, lingvistic.

Daca faptele confirma niste sentimente, de ce este asa de greu sa o confirme si vorbele?

Athmy a scris:

Mai nesanatos mi se pare ca nu vorbesc despre trecutul lor

Prefer sa nu ma bag in fostele lui relatii. Cu cat stiu mai putin cu atat mai bine.

Pentru ca pur si simplu pentru unii e greu sa le zica. Eu pe taica-meu nu l-am auzit niciodata sa spuna "te iubesc", nici noua, nici maica-mii. I-o fi spus cand nu il auzeam noi, da' am asa un dubiu c-ar fi facut-o.

Eu cred ca celalat/ceilalti simt ca ii iubim , nu-i nevoie sa reducem "simtirea" noastra la doua cuvinte.

De multe ori un gest face mai mult decat o mie de cuvinte...

Athmy a scris:

Eu vorbesc din perspectiva unui peste. Pana nu cunosc omul nu ii zic te iubesc, sau daca ii zic il induc in eroare si pe mine la fel. Pestii au foarte multe incertitudini, iar lacunele astea nu pot fi umplute decat prin comunicare si cunoastere pana la sufocare as zice. Numai atunci au incredere si pot explora sentimentele la maxim. Nu traiesc numai in prezent, au o dimensiune care cuprinde trecut si viitor, nu se impaca/multumesc doar cu prezentul.

Nah....sa combinam asta cu un sagetator....de fapt o sagetatoare.

Pestii sunt absolut minunati in multe.Pana si sufocarea, o fac asa special, sufoca cu mici detalii, gen cafea la pat,masaj la picioare, nu car niciodata nimic, cam toate le-ar face el,iar intrebarea este "poti? stai sa te ajut. Iti este frig/cald? Ai ajuns?". Uneori sincer ca pot si mai las des sa faca, doar ca imi creeaza impresia ca asa vrea....sa protejeze, desi chiar pot respira neasistata,dar sa zicem ca e dovada de iubire.

Dar prefer zone gri de comunicare, respectiv fostii/fostele....ca sa am ceva al meu/al lui, ceva ce nu ar mai conta.

In rest COMUNICAREA....am auzit de la pestele meu ca ii place ca poate discuta componenta erotica a relatiei cu mine mult mai deschis decat cu orice alta fata. Componenta ce evolueaza spre bine,cu cat trece timpul.

Viitorul, comunicarea lui este ca se uita de o vreme dupa casa, a noastra. O consider un fel de comunicare non-verbala.

Amarena a scris:

Pentru ca pur si simplu pentru unii e greu sa le zica. Eu pe taica-meu nu l-am auzit niciodata sa spuna "te iubesc", nici noua, nici maica-mii. I-o fi spus cand nu il auzeam noi, da' am asa un dubiu c-ar fi facut-o.

Acu, daca ma gandesc la tata, nici eu nu cred ca l-am auzit.

La mama daca i-a spus sau nu, nu stiu, cred ca da. Din comunicarea non-verbala o citesc la el. Insa cu tata, mama si asa,o iau ca ne iubesc by default.....de fapt "parintii isi iubesc copiii indiferent de ce ar face ei" - prefer sa cred ca este asa in majoritatea cazurilor....nu ducem discutia in directia aia.

1. Tata si el barbat spune greu "te iubesc"?

2. Spre deosebire de default-ul parintesc partenerii ar trebui sa o graiasca?

VEMANS a scris:

Eu cred ca celalat/ceilalti simt ca ii iubim , nu-i nevoie sa reducem "simtirea" noastra la doua cuvinte.

De multe ori un gest face mai mult decat o mie de cuvinte...

Absolut ca un gest face mult- mult- mult. Uneori gestul de ar dublat de vorba. :roll: :roll: :roll:

Zau ca nu ma pot decide ce sa fie acest asa zis refuz comunicativ.

In vreun caz de nunta nu ar zice juramintele la biserica. Pai la noi se spune ceva de genul "Jur in fata lui Dumnezeu ca iubesc acest barbat/femeie....", bine la ortodocsi nu ii cazul...dar cum sa o spuna?