Că spuneaţi pe aici că sunt garsoniere în zone bune in buc cu 150.
Nu prea sunt.
Nu vreau sa mai traiesc in Romania voastra!
Început de teompa, Mar 21 feb 2006 · 426 răspunsuri · 35.732 vizualizări
Nu eu am zis. Insa nu mi se pare nici extraterestru sa iti poti negocia. Sa zicem de la un 200 la macar un 170 E. Nu in zona centrala, dar nici in zona marginasa. Nu o suprafata mare si nu musai cu balcon sau etaj intermediar. Chiar sunt curioasa si maine dau cateva telefoane. Daca mai am timp si de alea, la drac'..
Eu stiu ca m-as descurca. Ferice de mine ca nici in ruptul capului nu m-as muta in Buc.
Pai in gazda stai si cu 200 de lei, poate cu 100 daca ai wc in curte, mai exista zone din astea in buc.
Da' treaba e ca nu stiu cata lume ar sta cu proprietari in casa, plus de asta, ofertele astea nu sunt asa dese si multi libidinosi prefera studente...nu tre sa iti zic de ce.
Editat Mar 8 apr 2014 01:03
Eu stiu cum am negociat. Tipul cerea 190, eu i-am spus ca daca batem palma ii semnez contractul pe 1 an in urmatoarea secunda, insa nu ii dau mai mult de 160, ca asa imi gasesc in conditii mai bune la 180, tot in zona. Asta e, a considerat ca decat sa mai astepte (avea rata la banca) , e mai ok asa. Plus ca m-a vazut o persoana de incredere, fara tatuaje si a mai aflat si unde lucrez.
Toate astea conteaza atunci cand negociezi. Eu ii spuneam la Tadaya ca poti sta undeva si cu mai putin de 200 E in cazul in care tu abia castigi 200 E (exemplul lui). Cu 100 de E intr-un apartament cu mai multe camere, daca vrei sa stai singur in camera si cu 50 E daca stai doua persoane intr-o camera.
Ca sa nu mai vorbesc de caminele private, unde nici utilitatile nu le mai platesti.
Nu e lux, dar nici nu vorbim de lux aici. Ci de conditii decente.
Cămine private poate aveţi voi în Cluj libere, aici eu ştiu doar câteva studenţeşti unde platesti şi curentul...asta daca apuci sa dai spaga cui trebuie si inca mai prinzi loc.
Singura varianta de a sta ieftin in buc e sa stai in gazda, alternativa sunt colegi de camera.
Altfel nu vad cum, numai intretinerea la 2 camere sare de 400 de lei in lunile de iarna, plus chiria, mancarea, transportul in comun...o haina, etc.
Aa şi lumină, internet, telefon, le uitasem.
Editat Mar 8 apr 2014 01:16
Nu e usor. Cu spaga mai degraba se merge la caminele de la stat, dar in fine, o lungim aiurea.
Se mai sta si la camine de liceu, in anexe, nu doar in private de studenti.
Cu 200 de Eu e greu sa te descurci, stand singur intr-un garcon. Pentru unii deja asta e un lux, cel putin pana la o varsta.
Alternativa e sa inchiriezi o garsoniera impreuna cu cineva si asa iesi la 80-100 Eu + cheltuieli jumi juma. Nu doar gazda. Pe la Cj nu e la moda gazda..
Important e ca atunci cand tu castigi in jur de 200 E, nu te bagi in chirie de 200 E. Cauti alternative pana iti permiti ceva mai mult.
Editat Mar 8 apr 2014 01:18
Heehe, la cati studenti vin anual în buc, spaga e la ordinea zilei şi la privaţi.
Sunt foarte mulţi care au nevoie de cazare, de aia şi stau chiriile pe la 200.
Blocuri nu se fac mereu ca să acopere cererea, iar alea care se fac, multe sunt pe la marginea Bucurestiului pentru că în centru nu au unde.
Şi la ora actuală se practica sume de 2mii de euro in dorobanti şi herastrau, la 2-3 camere, dar nu le-am pus ca-s exceptii.
Aici in Cj se cam merge la OPC , nu prea isi permit astia sa ia spaga atat de usor. Tinerii isi cam cunosc drepturile si daca unul cu media mare ramane fara camera, iese urat. Basca e ca ala cu medie mare are si minte in cap. Au fost acum 3 4 ani niste razii urate de tot. S-a lasat cu amenzi gramada.
Dar desi e oras universitar si are trecere, mai conteaza si cat e dispusa lumea sa iti dea. Tu poti cere si 300 de Eu. Cine iti da? Aia care au 300 Eu nu stau in garsoane.
Zonele centrale si cele de langa medicina sunt usturatoare, dar in rest, studentii stau in chirie intre 100 E (per camera de apartamemt) si 170 de Eu (garson) in zone semi-centrale.
Mobilate, bien sur.
La apartamentele cu o camera si mai spatioase, altfel sta treaba.
Blues a scris:Chiar m-ai facut sa zambesc la faza cu tatuajele. Vezi si tu cum suna?
La noi, cei cu tatuaje in general sunt cei pusi pe distractie. Or nu vrei party-uri si muzica data la maxim la tine in imobil. Era o vorba de a spune, lol.
Sunt multe bunicute si bunicuti care se uita la asta. Nu stau sa judec daca e ok sau nu, e generatia lor.
Scuze ca intervin; am prins din zbor cateva postari de mai devreme, legate de soarta evreilor din Romania in perioada in care legionarii se aflau la putere. Din intamplare am avut ocazia sa stau de vorba cu un martor ocular (probabil ultimul in viata din oras) care era premilitar (nu avea inca varsta necesara pentru a fi trimis in armata) cand a avut loc pogromul de la Iasi - in 1941 - si care nu numai ca a vazut mortii din cele doua trenuri plecate de acolo ci a si trebuit sa contribuie la ingroparea lor. Din spusele lui toti erau barbati, ceea ce corespunde cu marturia unui supravietuitor din Iasi; unele surse sustin ca ar fi fost vorba de oameni de ambele sexe si de toate varstele. In afara de asta mi-a spus ca unii dintre cei care au supravietuit calatoriei au fost impuscati de soldati germani pe malul Dunarii si aruncati in apa. Mi-a spus ca trebuie facuta o departajare intre legionarii dinainte de 1938 si de dupa, cei din jurul lui Codreanu fiind intelectuali si avand cu totul alte intentii decat ''generatia'' urmatoare, compusa in mare din brute fara judecata. A descris cu lux de amanunte comportamentul lor cand erau la putere, umilintele publice la care erau supusi evreii - batai in fata primariei samd, lucruri de o salbaticie ingrozitoare, despre care nu am aflat nimic crescand aici, pentru ca asta e situatia, nimeni nu se inghesuie sa te invete o istorie rusinoasa a locului in care traiesti.
In alta ordine de idei, noi vorbim despre Romania de azi, nu despre ce s-a intamplat atunci.
Eu vad o discrepanta majora intre Romania observata la televizor in anii trecuti - de fapt toata viata, pana am renuntat la TV - si ce am trait de cand m-am intors; mass-media prezinta exclusiv aspectele negative. Care sunt reale, nu zic nu, insa nu trebuie generalizat. Ma temeam de birocratie si birocrati, de sistem in general; nu am avut insa probleme nicaieri, toti oamenii fiind foarte amabili oriunde a trebuit sa merg (primarie, gradinita, scoala), desi situatia familiei mele a presupus ceva complicatii si ne-a dat tuturor de furca din multe puncte de vedere.
Imi era groaza de simpla idee de a merge intr-un spital in Romania - de asta am refuzat ani buni sa ma intorc - din cauza publicitatii negative continue; ei bine, recent a trebuit sa stau o saptamana in maternitatea din spitalul local si am dat in general peste oameni extraordinari, cu doua exceptii pentru care de vina cred ca era stresul. Cat despre celebrul bacsis, nu am dat ca mi-a fost rusine, nu am stiut cum sa abordez problema, nici cu medicii si nici cu asistentele, ceea ce nu a avut vreo consecinta; s-au purtat foarte frumos cu mine si cu restul femeilor de acolo.
Oriunde merg ma intampina numai oameni politicosi, dornici sa ajute, macar sa isi faca datoria. Asta e realitatea pe care o traiesc zilnic; nu cred ca e oraselul meu unicat in Romania. De peste un an, de cand m-am intors, ca si persoana cu o viata banala, nu m-am lovit de proverbiala atmosfera scarboasa in mijlocul careia mass-media m-a facut sa cred ca traiam inainte sa emigrez. Ceea ce evident ma face sa cred ca dadeam mai multa atentie mass-mediei decat lucrurilor care se intamplau la propriu in jurul meu; am crescut, ca si multi altii din generatia mea, cu ideea fixa ca oriunde altundeva era mai bine.
Ca sa raspund direct subiectului, nu m-am intors din motive altruiste sau patriotice, pentru ca persista scepticismul in legatura cu impactul pozitiv pe care l-as putea avea neavand bani sau influenta intr-un sens sau altul. M-am intors pentru ca aici ma simt mai bine, scuzati simplitatea explicatiei. Cu ani in urma am plecat din acelasi motiv, nu financiar (bani nu am avut si nu cred ca voi avea niciodata, decat pentru supravietuire, oriunde m-as duce) cautand un loc in care sa ma simt in largul meu, crezand in mod eronat ca nu il aveam.
Motivul pentru care am crezut asta ar merita analizat (pentru ca afecteaza o generatie intreaga) dar deja am scris prea mult.