Orgoliul

Uita-te cu atentie, toate aspectele vietii sociale sunt conduse de orgoliu. (Ego)

Typhon a scris:

Uita-te cu atentie, toate aspectele vietii sociale sunt conduse de orgoliu. (Ego)

Din nefericire. :huggles:

Vesnicul Dex...

P r o z a c a scris:

Persoanele orgolioase se faluteaza singure si cred ca prea des confunda orgoliul cu demnitatea. In general, cred ca viata noastra ar fi mult mai frumoasa daca n-am da atata satisfactie orgoliului.

Nu am avut starea sa raspund ieri, o sa incerc acuma desi nici nu stiu daca reusesc sa prin in gand si cuvant inspiratia.

Orgoliul

O sa cad in inspiratie si o sa scriu pt. nenascuti.

Orgoliul e ceea ce caracterizeaza dimensiunea actuala a umanitatii (inclusiv pe mine).

Sun un pui al capacitatii orgolioase.

Sunt constient ca am in mine toata potentialitatea lumii, sunt genomul a orice posibil, cum voi face insa ca acest mutunache orgolios, arogant, sa isi vada masura secolului in care se traieste, asta e treaba de mare taina interioara.

Pana nu voi reusi sa aprind focul mistic nepervertit, nu voi depasi dimensiunea orgoliu.

desigur nu ma raportez la ce zice dexul sau unul si altul, ma refer la ceva cu mult mai profund, orgoliul de a fi om.

In ratacirea noastra, ne credem oameni si, ne raportam la fatarnicia atribuita de noi acestui aspect, la moralitatea puerila si incompleta construita in aceste ere primitive, fara insa a permite naturaleti pure sa razbata la lumina gandurilor noastre.

Orgoliul e cu mult mai mult decat ne permitem noua insine a vedea, numai ca ne e frica sa-i vedem toata hidosenia, ne marginim la aspecte de suprafata, ba chiar il agreeam.

Probabil ca nu exista om pe lume care sa nu fie orgolios, ar fi prea sfant pt. aceasta etapa a umanitatii, ar fi prea "mama buna", ori sfinti mame bune, eu inca nu am intalnit decat in basme.

Ies din stare si iti urez o saptamana blanda ca o mama buna. :flowers:

i0an a scris:

Orgoliul e cu mult mai mult decat ne permitem noua insine a vedea, numai ca ne e frica sa-i vedem toata hidosenia, ne marginim la aspecte de suprafata, ba chiar il agreeam.

Il tratam cu curul si-i asa ii dam satisfactie. :D

Probabil ca nu exista om pe lume care sa nu fie orgolios, ar fi prea sfant pt. aceasta etapa a umanitatii, ar fi prea "mama buna", ori sfinti mame bune, eu inca nu am intalnit decat in basme.

Crezi ca va exista o etapa mai buna, in care oamenii vor avea curajul sa-si priveasca in fata propriul orgoliu?

P r o z a c a scris:

Eu vad orgoliul ca fiind acea parte egoista din noi incapabila sa suporte critici, dar foarte sensibila la aprecieri si laude.

A spus Typhon că "toate aspectele vietii sociale sunt conduse de orgoliu", şi

Ceea ce deformeaza viziunea asupra realitatii din alt motiv decat nestiinta sau eroarea de calcul, este orgoliu (sau EGO).

P r o z a c a scris:

Il tratam cu curul si-i asa ii dam satisfactie. :D

Crezi ca va exista o etapa mai buna, in care oamenii vor avea curajul sa-si priveasca in fata propriul orgoliu?

Oricat de evoluat e omul, daca macar e incercat, de gandul ca nu ar fi orgolios, si tot nu se afla in smerenia iubirii desavarsite, asa ca mai usor cu dexul (desigur eu am abordat problema la cel mai inalt nivel accesibil mie acum, nu spun ca e direct aplicabil in viata de zi cu zi).

Dar exista acea etapa, e o alta dimensiune, depinde numai care si cati dintre oameni au acces la ea, e ca si dimensiunea bucuriei sau a tristetii, care dintre oameni nu are acces la ele?

Daca va exista o asemenea etapa insa la nivel global? Da, se va ajunge si la un nivel majoritar, peste 100, 1000 sau 1 milion de ani, omul evolueaza si ca vrea si ca nu vrea, il obliga structurile sale profunde, poate chiar gena evolutiei.

P r o z a c a scris:

Persoanele orgolioase se faluteaza singure si cred ca prea des confunda orgoliul cu demnitatea. In general, cred ca viata noastra ar fi mult mai frumoasa daca n-am da atata satisfactie orgoliului.

Orgoliul este in sine o slabiciune. Demnitatea tine de respectul fata de tine, fata de valorile tale si implicit fata de drepturile altora.

Totodata, ca si efect secundar miraculos - orgoliul ne ajuta sa triem oamenii care ni se potrivesc, dintr-o mare de oameni.

ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
Sursa: DEX '09 (2009

Acuma, din start se pare ca pornim de la o eroare, orgoliul este doar o parere?

Aici era mai aproape intrucat il mai numeste si mandrie:

ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil].
Sursa: DN (1986)

Iar mandria e definita ca sentiment:

MÂNDRÍEf. 1) Sentiment al demnității și onoarei proprii. 2) Sentiment de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie. 3) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; măreție; îngâmfare; înfumurare; semeție; fală; fudulie.

Sursa: NODEX (2002)

Actualment eu consider orgoliul ca fiind o emotie si chiar ca fiind un sentiment la care avem sau nu acces intru a-l experimenta.

La orgoliu in general avem acces prin algoritmii educational insusiti din copilarie si pana acum (prin ceea ce ar fi posibil de numit "inteligenta emotionala", ei, algoritmii, simbolistica ce s-a decantat in preconstient-inconstient datorita experientei de viata, (auto)educatiei, sunt declansatoriii, deschizatorii accesului).

Iar simbolistica primeste comanda de a declansa orgoliul, de la stimuli corespunzatori, de la un anumit tip de informatie (ce are ecoul sau in ceea ce suntem), auditiva, vizuala (imagine, scris), amintire, la care avem acces.

Sursa: MDN (2000)