Buna dimineata dragilor! Nici nu mai stiu cand am intrat ultima oara pe roportal, cred ca sant vreo 2 - 3 ani de cand nu am mai fost activa pe aici. Sant curioasa, cati din utilizatorii mai vechi, sant in continuare activi. Nu imi doresc sa aud critici sau comentarii postate aiurea la subiect, este suficient de dificil faptul ca nu stiu cum sa procedez. Sant intr-o relatie de aproape 7 ani, o relatie care a devenit foarte platonica de vreo 2 ani..Din punctul meu de vedere, relatia nu mai merge, nu mai simt atractia de la inceput, despre sex nici macar nu mai este vorba..e doar prietenie si cam atat. O prietenie frumoasa insa. Ne-am si certat foarte des in ultima perioada, reprosuri si toate cele. Sant foarte multe minusuri din partea mea. Scurt si la subiect, eu nu mai vreau si pace. I-am spus zilele trecute ca o sa plec, ca mi-am gasit o firma, un apartament in Viena, ca trec masina pe numele meu si toate cele. Si l-am intrebat ce pot sa iau, ma refer la pahare,farfurii si tot felul de nimicuri. Nimicuri in care eu am investit insa foarte mult. Am discutat cat se poate de normal, mi-a spus ca ma ajuta si ma sustine..eram chiar usurata ca treburile decurg asa usor. Insa, cu 2 zile in urma l-am gasit plangand in birou si am simtit ca mi se rupe sufletul. De iubit nu il mai iubesc ca pe un partener de viata, ci ca pe un prieten, ca pe un frate. Imi este mila de el, este extraordinar de greu sa stiu ca il las singur suferind. Am incercat sa ma gandesc cum ar arata viitorul daca eu as ramane in continuare alaturi de el, mi-as vedea de ale mele si viata ar merge mai departe. Insa nu este ceea ce vreau, si ma gandesc ca timpul trece si tace, trece si timpul meu dar si al lui..Eu deja am luat decizia sa plec, in week-end se elibereaza apartamentul in Viena si pot sa ma mut, el nu stie inca asta..
Voi cum ati proceda in locul meu? Este al naibi de greu sa ranesti pe cineva, iar eu sant o persoana foarte calma de genul meu si foarte miloasa..
Imi este un pic greu sa las totul in urma mea, insa este vorba doar de confort si nimic mai mult. Nu este asa usor sa te apuci sa strangi lucrurile stranse in 7 ani, si pe deasupra sa mai ai si pe cineva care sufera ca un caine cand te vede ca pleci..
Cum naiba sa fac sa nu mai sufere? Din mila nu pot sa stau cu el la infinit, eu mi-am ales un drum si vreau sa merg mai departe, aici daca raman stau pe loc din pacate si nu este nici pe departe ceea ce vreau de la viata. De Revelion asta a fost dorinta mea, un nou inceput..
Multumesc pentru timpul acordat si o zi cat mai frumoasa..

