Ma tot mananca palmele sa scriu, apoi sterg si din nou scriu...
De la inceput vreau sa mentionez ca nu are legatura cu cineva de pe forum ceea ce voi scrie.
In urma cu ceva timp, va spuneam intr-un topic ca inceputurile relatiei cu prietena mea n-au fost tocmai bazate pe sinceritate.Nu-i o certitudine dar, intrucat nu-mi poate infirma...o iau ca atare.
Mai simplu spus, eu cred ca ea continuat sa joace la doua capete, o perioada...asa... ca masura de siguranta.
In momentul in care am aflat, m-am considerat iarasi eliberat de obligatii.
Ceea ce vreau sa aflu eu e parerea voastra, referitoare la cum ar trebui sa ma comport cu ea.
Pana acum am adopat pozitia orgoliosului, am evitat-o, am legat prietenii pe chat-uri, cu alte femei,am fost distant... dar timpul trece si rabdarea ei o avea si ea limite...
Problema mea e ca nu pot sa ma duc sa-i spun nici sa plece...dar nici sa ramana.
Pursisimplu ma doboara orgoliul (ala asociat cu prostia).
Si mai e ceva important: m-am atasat foarte tare de fetita ei.Suntem prieteni si petrec mult timp cu ea.Mai mult chiar decat prietena mea, ea avand servici...eu,acum nu.Dar parca si sa inaintez intr-un compromis...
Deci ce ma framanta am intarit (bold-at) si in sensul acesta as dori sa orientam discutiile.
Multumesc

