Început de Olivier Dzidzi, Mie 11 ian 2012 · 179 răspunsuri · 10.880 vizualizări
i0an a scris:Orice e posibil, da',ma gandesc eu asa, daca am reusit asa o mare performanta, anume de a nu mai avea incredere nici macar in mine, cum oare sa nu reusesc si eu, ceea ce reuseste toata lumea?
Nu stiu sa-ti spun, dar o chestie trebuie sa faci, subliniez ca-i umila mea parere: nu te mai raporta la ceilalti cand lucrezi cu tine.
mda, asa se nasc autistii si scindatii
ideea e sa te accepti pe tine, chiar si cand observi diferente fata de lumea din jur
la acestea poti sa lucrezi sau sa le asumi, unele sunt bune altele de tolerat, cateva de indreptat
Nu prea cred, autismul apare din cu totul alte motive, ti-o sopun eu, am avut un frate autist. Eu nu zic sa-i negi pe ceilalti, ci sa nu incerci sa-i imiti, crezand ca ceea ce li se potriveste lor ti se potriveste si tie, poate n-am fost destul de clara in exprimare.
nu, n-ai fost clara deloc
Ioan a zis ceva cu mult bun simt si sambure de adevar, iar tu deviezi pe taramuri obscure
Ce sa zic, e posibil, am un mod de a gandi tare incalcit.
P r o z a c a scris:Nu stiu sa-ti spun, dar o chestie trebuie sa faci, subliniez ca-i umila mea parere: nu te mai raporta la ceilalti cand lucrezi cu tine.
Poi rezulta ca ma raportez la altii? 
Athmy a scris:ideea e sa te accepti pe tine, chiar si cand observi diferente fata de lumea din jur
la acestea poti sa lucrezi sau sa le asumi, unele sunt bune altele de tolerat, cateva de indreptat
Asa e.
P r o z a c a scris:Ce sa zic, e posibil, am un mod de a gandi tare incalcit.
Vezi, la asta ma refer cand spun ca esti un exemplu pt. mine, la modul in care te-ai comportat acum, aici. :flowers:
(Inveti sa) te descurci singur/a si iti reprimi nevoia de a mai impartasi secretele/sentimentele tale cu altii.
Dar se poate trai asa? pentru cat timp?
sau inveti sa disimulezi
Athmy a scris:Dar se poate trai asa? pentru cat timp?
sau inveti sa disimulezi
Se poate. Pana o iei razna (sau nu, depinde de taria caracterului si a mintii).
Da/nu. Adica si da, si nu. Din nou depinde. Ma gandesc ca poti ajunge la un moment dat sa te saturi atat de grav de oameni, incat iti zici "imi bag p**a! mai bine singur/a!" si chiar sa faci asta (deci nu va fi disimulare). Sau sa zici acelasi lucru, dar sa nu fii in stare sa suporti singuratatea prea mult timp (adica te chinui sa fii ceva ce nu esti pana nu mai poti). Pana la urma e mai bine sa-ti stii doar tu mizeriile.
intrebam pt ca am experimentat ce spui tu.
cand am vazut ca nu mai am persoane confidente pe care sa ma bazez, am inceput dupa un timp de tacere totala sa spun vrute si nevrute la toata lumea, sub un pretext sau altul, nepasandu-mi prea mult de ce intelege fiecare, numai sa imi indeplinesc functia. mie mi-a prins bine cred.