Cred ca pisica era obisnuita cu cateii, posibil sa fi avut si prieteni printre catei, probabil mama (mamele) puilor, altfel i-ar fi bruscat. :) Eu am vazut prietenii intre caini si pisici, pot sa spun ca atunci cand sunt prieteni, isi ingaduie multe unii altora, toate chestiile care inainte erau deranjante, nu mai sunt luate in seama. Nu stiu daca am mai povestit, avea bunica-mea in copilarie mea, la tara, un caine care nu se intelegea deloc cu motanul, e drept, motanul ala era tare narod, dar nici cainele nu se lasa mai prejos, oriunde-l vedea, il alerga sa-l muste. Intr-o zi am luat un pui de catel (o fetita) de la cineva, era cat un pumn. Cainele a simpatizat-o imediat, a inceput sa se gudure pe langa ea, dar ea, speriata, cred ca i se parea prea mare (era si rasa pitica, nu numai mica pt. ca era pui), tragea mereu la motan. Ala la inceput nu a bagat-o deloc in seama, de temut nu cred ca se temea, ca fiind asa mica, nu prezenta niciun pericol, dar la insistentele puiutei, a inceput sa-i dea atentie. Dupa ce a mai crescut, incingeau niste jocuri de ramaneai cu gura cascata. Si dupa ce se saturau de joc, obositi se culcau pe cainele cel mare (aia mica cu timpul nu s-a imprietenit si cu el), care, pt. a-i face pe plac micutei, dupa care era topit, l-a ingaduit pe motan. S-a stins orice antipatie intre ei. :)
Probabil la fel ca si la oamenii, sunt si pisici care fac exceptie atunci cand e vorba de firic, adica nu se tem de lucruri de care majoritatea celor din specia lor se tem, dar se pot teme de altele pe care ceilalti le gasesc inofensive, cum este exemplul tau cu esarfa. :)
Eu nu vazusem prima labuta, dar chiar seamana cu melc.
