Nu exista dragoste neconditionata

Ce facem acum, despicam firul in 4 ?

P r o z a c a scris:

Multumesc pt. postari! Cand am deschis topicul m-am gandit la dragostea manifestata sub toate formele, nu numai la dragostea dintre un barbat si o femeie sau la dragostea unei femei pt. un barbat (sau invers).

Toate, eee, amu intelese-i si io ce vroiai mata' a grai.

Iaca cuvant:

Eu nu am cunoscut iubirea (dragostea) neconditionata, dar, constat ca si azi sunt in viata, asa ca imi mai acord sanse.

Stiu pe cineva care are o dorinta arzatoare sa cunoasca iubirea neconditionata. Din acest motiv, neafland-o nicicum, si-a luat un catel tare nazbatios, nu numai ca distruge totul prin casa, este si indaratnic, anume, isi face nevoile pe unde il apuca.

Eh, si tipul il suporta cu toate hachitele.

Se poate comenta desigur, tipul insa, atunci cand pe strada se vorbeste de miros de floricele, el aude, miros de fericire, cand si-a dat seama ca el nu e handicapat datorita faptului ca uita cele ce le-au spus altii negativ despre el, pe cand sotia sa isi aminteste fiecare virgula, asta a fost o revelatie.

Nu am vorbit despre mine.

Revin:

Iubirea neconditionata universal valabila

...astept, si astept...si cuvantul se intrupeaza:

De unde oare sa vina si ce anume sa fie, ma intreb?

Daca nu as fi asa de om mare, in prostia mea de entitate, as spune ca iubirea neconditionata nu are de unde sa vina decat din mine (cum am zis, nefiind mare, sunt asa de mic incat, inca nu am aflat despre o sursa a iubirii care sa imi dea o incredintare prin cunoastere sau traire, si astfel, sa devin om mare).

Dar vai mie, sunt asa de mic, incat nu ma recunosc nici in oglinda ca fiind eu, sunt mic, mic de tot :cry:,

Eu imi dau seama de mine ca exist, dar nu reusesc sa imi dau seama cine sunt, cum ziceam, ma uit in oglinda si nu stiu cine e acest om pe care il vad, nimeni nu mi-a spus si eu nu reusesc sa asimilez.

De asemenea, nu stiu cine e aceasta realitate exterioara cu care am relationare (aceasta vasta lume exterioara), nu m-a invatat nimeni, o receptez vizual, auditiv, cutanat (termic, tactil, ca si densitate de impact etc.), olfactiv si gustativ, dar cine si ce o fi nu am habar.

In plus constat trairi interioare, imagini din imaginatie, amintiri, dureri, miscare, reprezentari, traiesc afectiv si gandesc, practic constat si o lume interioara la fel de necunoscuta ca si imaginea mea din oglinda si ca aceasta lume exterioara.

Sunt doar eu cel ca sunt constient de mine si intrebarea topicului.

Ce sa inventez?

Ce, cine e aceasta, anume dragostea (ba si neconditionata)?

Exista sau nu exista ea?

Zilele trecute, m-am impiedicat de picorul patului, ma durut foarte tare si am zis:

Acesta e piciorul meu, sunt tot eu si voi avea grija de el, voi fi atent astfel incat sa nu mai sufere (sufar) niciodata.

Sa fie acesta

inceputul unei iubiri neconditionate

?

Oamenii au spus la un moment dat:

Iata, tatal tau! El e mort!

Desi niciodata nu prea am relationat armonios cu acea entitate a lumi exterioare, mare durere am simtit, si nu in picior, ci undeva in interior, atunci oamenii au spus ca am o inima (alti ca am un creier, ba unii ca am suflet) si ca experimentez o traire afectiva.

De atunci, am zis aceasta entitate om, tatal meu, e al meu, sunt eu, voi avea grija de el sa nu mai sufere (eu sa nu mai sufar).

Nu a fost necesar prea mult efort, am constatat ca tatal meu nu a mai aparut in realitatea mea exterioara niciodata, asa ca mi-a fost destul de usor.

Dupa acea am facut o analogie ce ma condus la a considera ca si mama mea, sora mea si ceilalti ce ulterior s-au adaugat familiei si apropiatilor, pot produce in mine suferinta, asa ca am zis: toti acestia sunt eu, asa cum e si piciorul si tata.

Cu acestia e mai dificil mult mai dificil, acestia constat ca ma pot face sa sufar si altfel, nu numai prin durerea lor pe care eu o impartasesc, ci, prin durerea pe care mi-o provoaca fara ca ei sa fie in suferinta.

Si ma intreb iar: Daca pot iubi neconditionat piciorul, pe tata mort deja, de ce nu ii pot iubi si pe ei?

Din acelasi motiv pt. care ajung sa nu mai iubesc nici piciorul neconditionat, conflictul.

Conflictul cu piciorul mi se trage de la faptul ca are par pe el.

Ce picior tampit, uite cum s-a umplut de par, e unde dreak m-am procopsit eu cu tine!

Dar nu eu eram cel ce am zis ca el sunt eu si il iubesc?

Ce rasturnare spectaculoasa de situatie!

Unde?

Pai acolo unde ma durut si l-am iubit, unde am decis ca e al meu, tot acolo il reneg acuma.

Foarte tare!

Bine dar tot acolo eu sunt constient de mine ca sunt, tot acolo m-a durut pierderea parintelui meu, tot acolo si urasc?

Sunt reactor de iubire si ura in realitatea mea interioara profunda?

Cum oare pot iubi neconditionat?

Mi se pare cat se poate de natural, singura dileme e, cum sa inlatur tot ce am experimentat pana acum astfel incat sa ma recladesc in acest spirit, dar, mai ales, cum sa aduc in realitatea mea interioara, cum sa activez, puterea de a implini iubirea neconditionata fata de marele meu sine, lumea intrega (inclusiv oamenii).

:flowers:

Se negociaza totul azi, poate nu observi ca-l faci sau nu recunosti ca l-ai negociat!!!

Unu cu multi bani care-ti ofera o viata usoara fara griji desigur are dragostea ta eternela si neconditionata pana moartea va desparte!!! sau alta Eu care nu pot sa iubesc in acest sens al cuvantului, gasesc doar o metoda de manipulare al persoanei si asta.

lupini a scris:

Pentru ca doi parteneri să aibă o căsnicie fericită, trebuie ca aceştia să se cunoască din ce familie vine fiecare pentru a vedea dacă sunt compatibili. Şi de asemenea, pentru o căsnicie fericită, e nevoie de bani....de mulţi bani, că altfel, c

lupini a scris:

Pentru ca doi parteneri să aibă o căsnicie fericită ... să se cunoască din ce familie vine fiecare pentru a vedea dacă sunt compatibili.

Compatibilitatea parca nu este definita "din ce familie provin" ... eu mai mult asociez cu educatie sau profesie, aspectul fizic sa nu starneasca rasul, fara defecte de nastere sau de alta natura, integritea corporala pe langa mentala, sa aibe acelasi goaluri/teluri in viata, sa se placa e conditia de baza!!! Este important si familia insa daca numai asta defineste compatibilitatea, acolo nu mai exista dragoste neconditionata, ci interes.

The Unknown a scris:

Compatibilitatea parca nu este definita "din ce familie provin" ... eu mai mult asociez cu educatie sau profesie, aspectul fizic sa nu starneasca rasul, fara defecte de nastere sau de alta natura, integritea corporala pe langa mentala, sa aibe acelasi goaluri/teluri in viata, sa se placa e conditia de baza!!! Este important si familia insa daca numai asta defineste compatibilitatea, acolo nu mai exista dragoste neconditionata, ci interes.

E foarte importanta familia din care provine fiecare din punctul de vedere al educatiei primite (nu doar ca si cultura ci ca si obiceiuri, fel de a privi viata). Familia e prima care educa, apoi scoala, societatea si restul. Daca aceasta educatie primita in familie difera foarte mult la doua persoane, acestea foarte greu vor putea ajunge la un numitor comun in ceea ce priveste viata lor impreuna. Un lucru deja experimentat, din pacate...

LikeThisPoppy a scris:

Un lucru deja experimentat, din pacate ...

Tell me about it!!!

Tinerii sa-si faca viata lor, nu sa imite stilul de viata din casele din care provin ca poate nu le-a placut insa nu-l puteau modifica. Prietenii ti-l alegi insa familia si rudele BA!!! Observ si pe acest forum cand se vorbeste de educatie copiilor ca nimeni nu vrea sa le dea in grija bunicilor ca nu le convine cum gandesc batrinii si de aici pornesc.

De acord ca familia este extrem de important factor insa fara mare accent pe bogatie ca asta de multe ori strica relatia tinerilor. De asta eu nu-l socotesc in compatibilitate.

The Unknown a scris:

Tinerii sa-si faca viata lor, nu sa imite stilul de viata din casele din care provin ca poate nu le-a placut insa nu-l puteau modifica. Prietenii ti-l alegi insa familia si rudele BA!!!

Nu ai de ce sa renunti la un stil de viata pe care il crezi corect, potrivit, asta e problema.

Seriosul a scris:

Aia nu este casnicie fericita ci doar ipocrizie...........Tu ce fel de casnicie ai?

Un om cu un dram de bun simt nu ar face o astfel de asociere... Nu e treaba ta ce casnicie are el. Daca ai ceva de scris la subiect, fa-o, dar vezi ca nu casnicia lui casnicia lui Lupini e adusa in discutie aici...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

In alta ordine de idei: Cred ca e un pic de confuzie, aici, in discutie. O relatie e un soi de simbioza. Fiecare contribuie cu ceva, isi aduce aportul, si asta e un ajutor pentru partener, sau ii aduce o placere, sau un avantaj. Mergand pe ideea asta, ar trebui sa excludem faptul ca exista iubire, pentru ca toti oamenii au o calitate sau alta, si cel de langa el e acolo, doar ca sa profite de ea. Atunci, numai cei mai josnici oameni din lume, diformi, saraci si mizerabili (toate la un loc, daca se poate), incarnari ale diavolului, ar putea spune ca sunt iubiti cu adevarat. Si asta din nou ar face ca topicul de fata sa aiba doar un singur raspuns posibil. Intrebarea se pune daca cel de langa tine te iubeste sau nu; ce pondere are acea iubire, in relatie, raportat la alte aspecte. Cat da un partener in relatie, raportat la ceea ce cere. O infinitate de tonuri de gri, alb si negru nu exista in aceasta problema (nu, nici macar doar negru). Nu ai cum sa te prefaci ca nu vezi calitatile unui om, sau avantajele pe care ti le poate aduce el, dar asta nu te impiedica sa ai o relatie bazata pe iubire, cu el.

P r o z a c a scris:

Multumesc pt. postari! Cand am deschis topicul m-am gandit la dragostea manifestata sub toate formele, nu numai la dragostea dintre un barbat si o femeie sau la dragostea unei femei pt. un barbat (sau invers).

Tocmai de-aia am intrebat de iubirea de sine si cea dintre parinte si copilul lui. :)

lupini a scris:

Dacă n-am lua în seamă cazurile particulare, lumea ar fi perfectă.

În multe cazuri, chiar şi iubirea părinţilor faţă de copii, e condiţionată.

Buuun, de aici rezulta ca in alte multe cazuri, iubirea parintilor fata de copii este neconditionata.

Prozac, iata raspunsul sau contraargumentul pe care l-ai asteptat: exista dragoste neconditionata.