Nu exista dragoste neconditionata

"Ana" a scris:

De ce este conditionata iubirea unui om fata de un alt om care ii face rau? Ca aici nu prea mai e vorba de dragoste returnata. De ce poate o persoana sa continue sa iubeasca o alta persoana, in ciuda faptului ca o trateaza mizerabil?

Ca sa-si demonstreze siesi ca e mai bun decat celalalt :)

Typhon a scris:

Intr-o lume cauza-efect, totul e conditionat. Absolut totul.

Ok. Probabil eu doar refuz sa accept adevarul, ca de obicei, iar asta-i un motiv de frustrare, nicidecum de fala.

Daca as sari cu concluzii as fi eu frustrat, asa ca o spun, crede fiecare ce vrea :)

lupini a scris:

E condiţionată de mecanismele specifice "sindromului Stockholm".

Interesant.

Typhon a scris:

Daca as sari cu concluzii as fi eu frustrat, asa ca o spun, crede fiecare ce vrea :)

Eu nu spusesem cu rautate sau cu ironie ca refuz sa accept adevarul; pur si simplu...chiar cred ca asta fac.

"Ana" a scris:

Dar in al doilea caz? Acolo nu ma refeream la persoane cu acelasi sange.

Sentimentele irationale au putere mai mare de decizie decat cele constiente. Da, eu consider ca e dragoste neconditionata si in cazul acela. Dar oricum, nu o face nobila. Doar ca in creier in acel moment sunt prezente substantele dragostei, iar mecanismul constient nu poate interveni prea mult pentru a le elimina. Si cred ca defapt mai mult la asa ceva se refera topicul de fata. Ideea e ca vezi o persoana, iar in creier au loc anumite reactii declansate de acea persoana, in creier fiind comenzi automate de genul "if...then". Nu trebuie neaparat sa iti dai seama de toate calculele ce au loc in creier. Tie doar iti este livrat rezultatul final, sub forma sentimentelor: il iubesti sau nu il iubesti.

Deci chiar si daca se poarta urat cu tine, asta poti realiza la nivel constient. Dar cumva, poate calculele subconstiente sunt gresite, iar rezultatul final e tot iubire, desi in mod normal poate nu ar trebui.

Nu cred ca exista substanta dragostei, doar niste mecanisme care s-au intiparit in noi.

Exista substanta dragostei. In principiu ai putea crea in laborator doar sentimente de iubire, si sa le pui sa interactioneze unul cu altul.

P r o z a c a scris:

Astept cu interes sa ma contraziceti. Mi-ar placea sa va argumentati cat mai detaliat raspunsul.

Pai ai perfecta dreptate.

Partenera/partenerul te iubeste doar daca iubesti inapoi sau si mai frecvent daca oferi ceva material la schimb.

Pe Dumnezeu il iubesti pt ca ai de ales intre viata vesnica plina de fericire si jadul cel fierbinte si plin de femei goale.

Pe copii ii iubesti si ai cresti si inca mai sunt cei care au speranta ca la batranete or sa aiba grija de ei dar .....

Cainele, cel mai credincios omului te iubeste si il iubesti si multi ar crede ca este neconditionat dar daca faci un test real o sa vezi ca nu e deloc asa.

Abc2009ro a scris:

Exista substanta dragostei. In principiu ai putea crea in laborator doar sentimente de iubire, si sa le pui sa interactioneze unul cu altul.

Fa tu niste poze la aceasta substanta sa o vedem si noi.

AndreiRN a scris:

Fa tu niste poze la aceasta substanta sa o vedem si noi.

Creierul e un mecanism de decodificare a reactiilor ce au loc in el. Dar in creier au loc mai multe reactii. Asa de multe, incat capatam iluzia de Sine. In principiu, s-ar putea rula prin creier doar reactiile iubirii. Aia ar fi iubirea neconditionata, sentimentul pur de iubire.

Nu cred, pentru ca iubirea nu isi este suficienta, are nevoie de stimuli, de sine, de mediul inconjurator sa se dezvolte.