Daca v-ar muri jumatatea, ce ati scrie pe piatra funerara?

Amarena a scris:

pune-te in situatia mea de-atunci, eram vreo 10 insi in camera si toti radeau, ce trebuia sa fac, sa ies din casa in semn de protest? sa.. ce? Intelegeam ce face, ca retardata nu ma stiu sa fi fost vreodata. Dar .. repet, pune-te in context.

Ok, in psihologie asta se numeste presiune sociala. A merge contra curentului e greu.

Dar daca ar fi inteles cineva ce se petrece acolo, sora ar fi izbucnit intr-un urlet sfasietor, care v-ar fi inghetat inimile.

Am vazut oameni care au innebunit de la asa ceva.

daca ruda mortului rade, o face pentru ca e prea mare suferinta, ca mecanism de protectie.

daca cei din jur ii tin isonul, sunt schizoizi.

spune-mi tu cum te-ai comporta intr-o astfel de situatie.

cum adica, "daca ar fi inteles cineva" ? tu crezi ca eram toti lobotomizati si nu intelegeam ce se intampla? Eu as fi preferat sa fiu oriunde, numai acolo nu, dar m-am dus din obligatie.

Cuvintele sunt prea putine pentru a descrie golul lasat de trecerea in nefiinta a celui care a fost ....................

In loc de ................................. a scrie cum il cheama :cry:

Amarena a scris:

spune-mi tu cum te-ai comporta intr-o astfel de situatie.

As avea compasiune, sincera, nu formala, uitand de ego-ul meu, focalizat numai pe ce simte persoana in doliu, incercand sa transmit energia mea cicatrizanta.

Sunt culturi unde, in cadrul inmormantarii (eventual, a incinerarii - pe care o si sustin), veselia si rasul sunt chestii normale, uneori chiar imperative.

vrajeala, spune-mi concret, ruda mortului face glume, tu ce faci? E funny, ce faci, incepi sa plangi? Stai serios? Nu ii intri in joc?

p.s. cand am aflat ca a murit si cum a murit, trei zile (3 zile, nu 3 ore), nu am mai functionat normal, aveam aceeasi varsta si a avut un efect neasteptat de brutal asupra mea, asta ti-o zic ca sa nu crezi ca m-a distrat evenimentul. Ca fapt divers, asa.

Amarena a scris:

vrajeala, spune-mi concret, ruda mortului face glume, tu ce faci? E funny, ce faci, incepi sa plangi? Stai serios? Nu ii intri in joc?

Nu intru in joc, ci ii transmit compasiunea prin priviri, prin limbajul corporal, prin actiuni, prin cuvinte.

Numai asta vindeca. Umorul doar alunga durerea oribila, nu o vindeca.

Olivier Dzidzi a scris:

Sunt culturi unde, in cadrul inmormantarii (eventual, a incinerarii - pe care o si sustin), veselia si rasul sunt chestii normale, uneori chiar imperative.

Cred ca te referi la rromii care joaca teatru la groapa, se prefac ca vor sa se arunce si ei peste sicriul din groapa, "ţineti-mă, că mă arunc"?

Hyohko a scris:

Nu intru in joc, ci ii transmit compasiunea prin priviri, prin limbajul corporal, prin actiuni, prin cuvinte.

Numai asta vindeca. Umorul doar alunga durerea oribila, nu o vindeca.

Nu te contrazic, dar crezi ca ai putea face asta atata timp cat persoana decedata se afla inca in casa si socul este proaspat? Nu prea ai avut de-a face cu decese si cu persoane de-astea suferinte, nu-i asa?

Amarena a scris:

Nu prea ai avut de-a face cu decese si cu persoane de-astea suferinte, nu-i asa?

Da, tocmai atunci e nevoie, cand socul e mai mare.

Am fost la zeci de inmormantari, am consolat oameni in doliu.

As putea sa ma axez numai pe asta in psiho.

Hyohko a scris:

Cred ca te referi la rromii care joaca teatru la groapa, se prefac ca vor sa se arunce si ei peste sicriul din groapa, "ţineti-mă, că mă arunc"?

nu, cred ca se refera la culturile in care la nastere se plange si la mort se rade.