Am citit recent urmatorul articol. Interesant si amuzant.
" Mai e misoginismul o notiune de actualitate in societatea romaneasca de azi? Anca Rusu face un slalom printre doamne, domnisoare si domni pentru a afla cum stam la acest capitol.
Bunicul meu, om cu frica lui Dumnezeu, si a soatei, nu masura oamenii decit prin faptele lor si prin bunatatea fata de ceilalti. Nu-l deranja ca soata mai intirzia cu mamaliga, pentru ca tare o iubea, desi o palea usor cu umorul lui fin, de barbat inteleptit pe cale naturala, cu aer si lapte proaspat. Lumea era simpla, iar femeia era jumatate din lume. Faptul ca era impartita in „oameni si femei" era mai putin important.
Acum pare ca s-au dus vremurile cind femeile erau opusul... oamenilor. Cind "interzis" si "nu se face" erau in meniul zilei. Noroc cu atitudinea barbatilor care s-a schimbat direct proportional cu lungimea fustelor si cu numarul sefelor. Nu va faceti insa iluzii ca ar fi o schimbare radicala si irevocabila. Cu exceptiile de rigoare, care tin de traditie, de generatii si obiceiuri diferite, misoginismul este si mioritic.
Femeia conduce!
...da' conduce prost masina. Zic unii. Multi. E poate „domeniul" in care barbatii isi dau cel mai des arama pe fata. Daca un tip face un accident, cu siguranta a fost o problema cu motoru'. Daca e o tipa, cu siguranta masina era OK, doar ca ea a condus cu sufletu' sau mai stiu eu ce le coace ratiunea aia cu care conduc ei masina.
Analitic vorbind...
Pentru Elena Nedelcu, sociolog de mai bine de 20 de ani, „o lume misogina" e o formula extrema, caci manifestarile de misoginism nu sint atit de frecvente si de intense incit sa constituie definitia lumii in care traim. Discriminarea poate avea drept cauza prejudecatile (transmise prin socializare de la o generatie la alta), interesele barbatilor de a mentine controlul, de a domina, de a-si pastra privilegiile. Nu orice discriminare are drept cauza misoginismul. Cind vine vorba de Romania, nu cred ca exista mai mult misoginism, ci mai multe prejudecati si discriminare de gen. Exista o defectuoasa socializare a rolurilor genurilor ce perpetueaza prejudecatile. Femeia este inferiorizata mai fatis decit in Occident. Poate ca mamele ar trebui sa fie mai atente la modul in care isi educa fiii.
Filosofic vorbind...
Ada, mama si sotie, mi-a spus ca cel mai convins misogin din viata ei este chiar sotul. El isi motiveaza filosofic atitudinea de un misoginism fatis prin bine cunoscuta distinctie dintre ratiune si afecte: ratiunea e cea care il guverneaza pe barbat, care in toate (n.r. – sa nu exageram!) actiunile sale da dovada de o judecata rece si echilibrata. Pe cindfemeia este un animal sentimental si de aceea supus greselii intr-o mai mare masura decit barbatul. Ea, Eva, minata in tot ceea ce face de afecte, are mintea incetosata si judeca de cele mai multe ori pripit si irational. Altfel spus, el e superior pentru ca judeca cu mintea, iar ea este mai prejos pentru ca se lasa condusa de inima.
In limbajul barbatilor...
Catalin, fiu, tata si barbat casatorit, m-a luat din prima, fara drept de apel: „Normal ca traim intr-o lume misogina! Pai, n-auzim in fiecare zi expresia «Asta-i pentru femei», la modul peiorativ?! Aparatele foto automate, de exemplu". Oricum, nu crede ca-i voba de un dispret real. Sau sa fie oare o forma mai imblinzita a misoginismului? „Aiurea, nu, cred ca-i vorba doar de dragoste, care nu si-a gasit inca forma ideala de expresie. E clar o chestie genetica. De fapt, cred ca face parte din bagajul antic de actiuni care atrag genul opus, dar prea modernizate." Il intreb daca foloseste vreodata ca argument foarte manevrata formula „care-s cei mai mari bucatari, regizori, dom'le?!". Imi raspunde hotarit ca e „tot chestie de bagaj genetic, doar pentru asta au fost construiti, ca sa domine, sa apere, sa creeze".
Si ce facem cu femeile care incearca sa-si depaseasca „bagajul genetic"? „Pai, nu incearca sa depaseasca nimic, bagajul lor genetic e mult mai complex decit se crede, dar le place sa fie protejate, de-aia s-au atrofiat multe dintre simturile care cer putere."
Incerc sa scot alta parere de la un burlac, de data asta, cu acuze (nefondate dupa opinia sa) de misoginism la activ. Claudiu e un economist plin de poante: „Normal ca nu traim intr-o lume misogina, numai o femeie putea sa puna o intrebare atit de idioata!". Ride.
Concluzie... ce confuzie!
Va spun, e incurcata treaba. Sa fie, oare, un rau necesar care a motivat femeile sa se miste mai cu talent? Si daca toate actele de misoginism sint, de fapt, dragoste neimplinita? Deschid televizorul. Zabovesc citeva secunde pe un concert de muzica populara, unde flacaii cinta de zor despre managementu' viitorului: „Nu vreu femeie bogata / Mai bine imi ieu saraca / Ca sa-i spui eu cind sa taca". E la o ora de maxima audienta. Sala plina. Aplauze.
http://www.elle.ro/L...mul-1587054?p=1
Iar asta citare nu va zic unde am gasit-o. O citez ca anonima. M-a bufnit un ras de mi-a sarit orezul din gura, cand am citit. :rot:
SUNT o feminista inversunata!!! Si zic sa-l f**a Hector pe barbatul care incearca sa minimizeze rolul femeii , drepturile si educatia ei, cultura si capacitatea sa intelectuala! Jar mananca!!!! Or fi ei barbatii " sexul tare", insa fara femeie sunt un MARE ZERO ! Asa cum se zice, "in spatele fiecarui mare barbat, se afla o SI MAI MARE FEMEIE!!!"
