Ce este realitatea?

LikeThisPoppy a scris:

Daca te referi la levitatii, telekinezie si altele de genul, asta nu demonstreaza neaparat ca e la mijloc sufletul si nu creierul, chiar daca aceste asa-zise dovezi sunt reale si nu trucuri.

Nu "miracolul" in sine este demonstratia, ci circumstantele care il produc. De asta le numeste "experimente". Pentru cine studiaza spiritualitatea la un nivel esoteric - in profunzimea intelegerii, regaseste in modul in care sunt facute aceste "miracole" (experimente cum le numeste corect Gustavo Rol) manifestarea in plan fizic a cauzelor unei realitati invizibile omului comun. Astfel poate intelege mai exact care este natura lucrurilor despre care vorbeste spiritualitatea (inclusiv aceea a constientei de sine).

Rezumand: nu miracolul este demonstratia, ci circumstantele in care se produce, precum in fizica nu experimentul in sine este demonstratia, ci adevarul pe care il demonstreaza, legea care sta la baza manifestarii.

Pippo a scris:

Nu "miracolul" in sine este demonstratia, ci circumstantele care il produc. De asta le numeste "experimente". Pentru cine studiaza spiritualitatea la un nivel esoteric - in profunzimea intelegerii, regaseste in modul in care sunt facute aceste "miracole" (experimente cum le numeste corect Gustavo Rol) manifestarea in plan fizic a cauzelor unei realitati invizibile omului comun. Astfel poate intelege mai exact care este natura lucrurilor despre care vorbeste spiritualitatea (inclusiv aceea a constientei de sine).

Rezumand: nu miracolul este demonstratia, ci circumstantele in care se produce, precum in fizica nu experimentul in sine este demonstratia, ci adevarul pe care il demonstreaza, legea care sta la baza manifestarii.

Nu cred ca se indoieste cineva ca exista si lucruri care nu se vad, pentru ca de multe ori putem vedea rezultatele actiunii acestora, asa cum vantul nu se vede, dar putem vedea unduirea firului de iarba si nu e nimic spiritual aici, nu? Dar de ce recunoastem asta si nu o recunoastem si al alte manifestari ale lumii invizibile? Pentru ca la prima stim procesul, iar la celelalte inca nu. Dar toate sunt legate intre ele.

LikeThisPoppy a scris:

Nu cred ca se indoieste cineva ca exista si lucruri care nu se vad, pentru ca de multe ori putem vedea rezultatele actiunii acestora, asa cum vantul nu se vede, dar putem vedea unduirea firului de iarba si nu e nimic spiritual aici, nu? Dar de ce recunoastem asta si nu o recunoastem si al alte manifestari ale lumii invizibile? Pentru ca la prima stim procesul, iar la celelalte inca nu. Dar toate sunt legate intre ele.

Nu inteleg exact la ce te referi, dar...

Sunt toate legate, dar unele sunt mai importante (mai aproape de radacina) decat altele. Nu e acelasi lucru sa studiezi luna prin telescop, cu a face o escala pe luna. Una e sa studiezi iarba cu ochiul liber si alta e sa-i studiezi structura moleculara. Reprezinta un nivel mai adanc de intelegere al realitatii.

Pippo a scris:

Nu inteleg exact la ce te referi, dar...

Sunt toate legate, dar unele sunt mai importante (mai aproape de radacina) decat altele. Nu e acelasi lucru sa studiezi luna prin telescop, cu a face o escala pe luna. Una e sa studiezi iarba cu ochiul liber si alta e sa-i studiezi structura moleculara. Reprezinta un nivel mai adanc de intelegere al realitatii.

Pai tocmai de asta zic. Astea despre care vb tu aici sunt materiale si pot fi studiate cu diferite aparate, masurate... dar de vreun aparat care sa ajute la studierea sufletului (care poate nici nu exista-nu zic ca NU exista, zic POATE nu exista) inca nu am auzit. Mie nu-mi ajunge ce-a trait cutare pe pielea lui sau ce-a vazut el cu ochiul liber.

LikeThisPoppy a scris:

Pai tocmai de asta zic. Astea despre care vb tu aici sunt materiale si pot fi studiate cu diferite aparate, masurate... dar de vreun aparat care sa ajute la studierea sufletului (care poate nici nu exista-nu zic ca NU exista, zic POATE nu exista) inca nu am auzit. Mie nu-mi ajunge ce-a trait cutare pe pielea lui sau ce-a vazut el cu ochiul liber.

La ce ai avea nevoie de vreun aparat? Sufletul il inspectezi inspectandu-te pe tine insati. Lucrurile astea poti ajuge sa le experimentezi chiar tu, trebuie doar sa patrunzi destul in a te intelege pe tine insati. Adica nu trebuie sa crezi pe nimeni pe cuvant si sa ramai cu credinta. Dimpotriva, ideea este sa vezi chiar tu. Trebuie doar sa te ajuti de indicatii petru a intelege care este urmatorul pas pe care trebuie sa-l cunosti din tine insati.

Adica, fara sa inaintezi in propria descoperire si perfectionare de sine (pentru a putea intelege mai departe) nu obtii nimic. Nici n-ai nevoie de nici un aparat, deoarece ceea ce trebuie sa descoperi esti chiar tu, ceea ce simti, ceea ce rationezi.

Pippo a scris:

La ce ai avea nevoie de vreun aparat? Sufletul il inspectezi inspectandu-te pe tine insati. Lucrurile astea poti ajuge sa le experimentezi chiar tu, trebuie doar sa patrunzi destul in a te intelege pe tine insati. Adica nu trebuie sa crezi pe nimeni pe cuvant si sa ramai cu credinta. Dimpotriva, ideea este sa vezi chiar tu. Trebuie doar sa te ajuti de indicatii petru a intelege care este urmatorul pas pe care trebuie sa-l cunosti din tine insati.

Adica, fara sa inaintezi in propria descoperire si perfectionare de sine (pentru a putea intelege mai departe) nu obtii nimic. Nici n-ai nevoie de nici un aparat, deoarece ceea ce trebuie sa descoperi esti chiar tu, ceea ce simti, ceea ce rationezi.

M-am descoperit suficient pe mine a.i. sa realizez ca ceea ce simt si cred eu este subiectiv. Nu neg, si nici nu afirm ceva ce nu cunosc. Accept insa ceea ce simt, ceea ce pipai si ceea ce inteleg cand vad, dar descoperirea de sine, nu cred ca o voi incheia vreodata. Mereu ma prabusesc si ma reconstruiesc in timp ce trec prin furtunile si calmurile vietii. Deocamdata tot ce ma preocupa e sa ma impac cu lumea asta fizica si nespirituala. Cand reusesc asta, trec si dincolo, ceea ce-ti recomand si tie.

LikeThisPoppy a scris:

M-am descoperit suficient pe mine a.i. sa realizez ca ceea ce simt si cred eu este subiectiv. Nu neg, si nici nu afirm ceva ce nu cunosc. Accept insa ceea ce simt, ceea ce pipai si ceea ce inteleg cand vad, dar descoperirea de sine, nu cred ca o voi incheia vreodata. Mereu ma prabusesc si ma reconstruiesc in timp ce trec prin furtunile si calmurile vietii. Deocamdata tot ce ma preocupa e sa ma impac cu lumea asta fizica si nespirituala. Cand reusesc asta, trec si dincolo, ceea ce-ti recomand si tie.

Nu trebuie sa lasi sa fie nimic subiectiv (eronat in minte in raport cu observatia, cu experimentarea directa) in tine.

Am auzit o vorba la cineva, nu mai tin minte cine, care a afirmat ca majoritatea sfintilor inainte de a deveni sfinti ajunsesera sa fie de o obiectivitate maxima. Atunci cand esti atat de obiectiv si comiti atat de putine erori incat ceea ce spui si faci se apropie de perfectiunea in expresie a adevarului, esti aproape de sfintenie.

Deci ar fi o mare eroare sa neglijam aspectul de a fi maxim de obiectivi, de a fi adevarul intruchipat. Sunt convins ca daca studiem vietile sfintilor (cu mici exceptii) majoritatea au fost foarte studiosi si obiectivi, liberi si flexibili in ratiune si gandire in functie de adevarul obiectiv.

Dealtfel, unii povestesc sub forma de analogie despre ceva de genul "privirea in oglinda". Adica mintea noastra trebuie sa devina o oglinda a realitatii obiective dar si o oglinda teoretica a realitatii spirituale pentru ca marea constientizare (iluminare) sa fie pe aproape.

Pippo a scris:

1. Nu trebuie sa lasi sa fie nimic subiectiv (eronat in minte in raport cu observatia, cu experimentarea directa) in tine.

2. Am auzit o vorba la cineva, nu mai tin minte cine, care a afirmat ca majoritatea sfintilor inainte de a deveni sfinti ajunsesera sa fie de o obiectivitate maxima. Atunci cand esti atat de obiectiv si comiti atat de putine erori incat ceea ce spui si faci se apropie de perfectiunea in expresie a adevarului, esti aproape de sfintenie.

3. Deci ar fi o mare eroare sa neglijam aspectul de a fi maxim de obiectivi, de a fi adevarul intruchipat. Sunt convins ca daca studiem vietile sfintilor (cu mici exceptii) majoritatea au fost foarte studiosi si obiectivi, liberi si flexibili in ratiune si gandire in functie de adevarul obiectiv.

4. Dealtfel, unii povestesc sub forma de analogie despre ceva de genul "privirea in oglinda". Adica mintea noastra trebuie sa devina o oglinda a realitatii obiective dar si o oglinda teoretica a realitatii spirituale pentru ca marea constientizare (iluminare) sa fie pe aproape.

1. Ok, dar cum faci asta, cum stii ca esti obiectiv, cand ti-o spun altii sau cand te convingi tu pe tine? Oamenii judeca in functie de experientele lor, rationeaza pe baza de ce vad si pricep din aceste experiente.

Zi-mi tu ceva obiectiv ca sa inteleg despre ce vorbesti.

2. Ce inseamna obiectivitatea acestor sfinti? Comiteau putine erori?

Din ceea ce stiu eu, sfinti se cam retrag din lume, incep sa vorbeasca din ce in ce mai putin, si sa actioneze din ce in ce mai putin, ceea ce inseamna si mai putine erori. Avantajul e ca se asculta mai mult pe sine pana cand satui de asta, incep sa se confunde cu restul omenirii si sa vorbeasca obiectiv.

3. Tu-mi vorbesti aici de niste notiuni abstracte. Inca o data, te rog, spune-mi ceva obiectiv sa ma lamuresc si eu ce inseamna asta din al tau pdv.

Care este adevarul obiectiv?

4. Cu realitatea obiectiva nu cred ca e mare filosofie, dar cu realitatea spirituala e alta mancare de peste.

Nu este nimic abstract ce am explicat. Poate nu este destul de detaliat.

Hai sa luam un adevar obiectiv general. Legea cauza-efect. Esti constienta ca este universala si se manifesta in intreg universul fizic? Imagineaza cat mai multe manifestari pe care le observi ale legii, atat in exterior cat si in interiorul tau.

Asta este un adevar obiectiv care trebuie sa faca parte din tine, astfel incat sa nu-ti treaca nici cel mai mic gand prin cap care sa intre in conflict (eroare) cu acest adevar.

LikeThisPoppy a scris:

2. Ce inseamna obiectivitatea acestor sfinti? Comiteau putine erori?

Din ceea ce stiu eu, sfinti se cam retrag din lume, incep sa vorbeasca din ce in ce mai putin, si sa actioneze din ce in ce mai putin, ceea ce inseamna si mai putine erori. Avantajul e ca se asculta mai mult pe sine pana cand satui de asta, incep sa se confunde cu restul omenirii si sa vorbeasca obiectiv.

Exact, comiteau mai putine erori. Normal ca incepi sa vorbesti tot mai putin pe masura ce-ti controlezi si indrepti erorile, deoarece sunt atat de multe, incat devine aproape imposibil sau foarte greu sa si vorbesti fara a face afirmatii gresite (atunci cand incepi sa constientizezi si sa controlezi erorile).

Sfintii se intorceau dupa ce deveneau sfinti, adica dupa ce faceau marele salt (iluminarea). Dupa iluminare perceptia lumii se schimba, si modul de gandire se schimba.

LikeThisPoppy a scris:

Zi-mi tu ceva obiectiv ca sa inteleg despre ce vorbesti.

Obiectiv inseamna tot ceea ce este corect si adevarat in raport cu realitatea.

Subiectiv este atunci cand deformezi (datorita erorilor conceptuale) interpretarea lumii in raport cu realitatea.

Pippo a scris:

Nu este nimic abstract ce am explicat. Poate nu este destul de detaliat.

Hai sa luam un adevar obiectiv general. Legea cauza-efect. Esti constienta ca este universala si se manifesta in intreg universul fizic? Imagineaza cat mai multe manifestari pe care le observi ale legii, atat in exterior cat si in interiorul tau.

Asta este un adevar obiectiv care trebuie sa faca parte din tine, astfel incat sa nu-ti treaca nici cel mai mic gand prin cap care sa intre in conflict (eroare) cu acest adevar.

Asta pot sa inteleg.

Dar una e ca sunt constienta de el, de acest adevar, alta e aplicarea lui in practica. Daca ma duc in munti si traiesc in pestera, sa vezi ce inteleapta devin si sa vezi ce obiectiva as fi :)

Dar traind asa cum traiesc, lovindu-ma toata ziua de fel de fel de oameni, distrasa de zgomotul civilizatiei, deja duc o munca titanica sa ma comport ok, aproximativ corect cu toti. Pana si Hristos si-a iesit din pepeni cand a vazut ce comert se facea in casa Domnului... si inca se mai face

Pippo a scris:

Exact, comiteau mai putine erori. Normal ca incepi sa vorbesti tot mai putin pe masura ce-ti controlezi si indrepti erorile, deoarece sunt atat de multe, incat devine aproape imposibil sau foarte greu sa si vorbesti fara a face afirmatii gresite (atunci cand incepi sa constientizezi si sa controlezi erorile).

Sfintii se intorceau dupa ce deveneau sfinti, adica dupa ce faceau marele salt (iluminarea). Dupa iluminare perceptia lumii se schimba, si modul de gandire se schimba.

Obiectiv inseamna tot ceea ce este corect si adevarat in raport cu realitatea.

Subiectiv este atunci cand deformezi (datorita erorilor conceptuale) interpretarea lumii in raport cu realitatea.

Dar mie-mi place sa vb si nu sunt pregatita sa renunt la a vb. Inca mai am de invatat ceva inainte de asta, chiar daca fac greseli. Cine ma intelege bine, cine nu, pa!

Se intorceau, dar se intorceau pe riscul lor, fiindca cine urca poate sa si cada.

Corect in raport cu realitatea? Care, aia a adevarurilor generale sau ailalta, personala? :)