Pur si simplu nu mai pot

Sanseverina a scris:

Apatie peste tot, nimeni nu mai crede cu pasiune nimic, isi dau cu parerea si atat, lumea ideilor nu e destul de interesanta, au ei alternativa mai buna, cotidianul, minciuna sustinuta si augumentata constant, ca asa trebuie traita viata "cumpatat" desi cuvantul potrivit ar fi orbeste. Nu am cu cine sa comunic,

Mai stai pe aici. Vei cunoaste cativa oameni minunati.

Uneori perioadele cele mai bune vin exact dupa stari din astea in care simti ca nu iti gasesti locul sau ca nu mai poti continua. Nu te vei sinucide pentru ca ai ajuns deja la un nivel superior de intelegere, ceea ce la varsta ta e extem de rar, mai ales astazi,si cred ca esti constienta de asta. Exista multi oameni care au trait decenii intregi fara a reusi sa vada si sa inteleaga ce vezi tu. Dar asa cum tu existi in mijlocul lor, mai sunt si alti oameni ca tine, dar trebuie sa ii gasesti.

Din experienta mea foarte recenta am invatat ca atunci cand constientizezi o situatie este pe jumatate rezolvata. Tu deja ai constientizat faptul ca nu esti ca majopritatea oamenilor (superficiala) si asta e un pas inainte in a te intelege. Tu stii sa traiesti intens intr-o lume care iti cere sa traiesti cumpatat - nimeni nu te poate opri sa traiesti intens in sufletul tau, nu ai de ce sa iti exprimi gandurile profunde si emotiile frumoase in fata celor care nu le inteleg. Poti oricand sa le expui aici in scris, asta te va calma si iti va aduce acea reciprocitate pe care nu o gasesti in jurul tau. Ai o exprimare clara si coerenta si asta te va ajuta mult.

Stiu ca atunci cand te simti rau fiecare mic obstacol ti se pare munte.

De ce sa fii trista cand stii ca nimeni nu iti poate stapani sufletul si esti libera sa gandesti sa simti ce vrei si cat vrei? Poate ceilalti nu au sa sufere la fel ca tine in anumite situatii dar nici nu au sa se bucure la aceeasi intensitate in altele. Ia fiecare zi ca pe un dar si profita la maximum de timpul tau. Cadva, in aceasta mare de oameni, vei gasi un om care gandeste si simte ca tine.

Acum ca am vazut ce ti s-a raspuns in general, poti lua cu semnul intrebarii ce am spus despre descarcatul in scris pe forumuri. Pentru mine a functionat, dar cand esti nou se ia lumea de tine cu mai mult zel.

Cand intampini asemenea reactii trage aer in piept si fa un scop din a nu transforma niste remarci pasagere in ideea ta despre felul cum te percep in general oamenii. Spune-ti ca unul e nervos pt ca i s-a spart caloriferul, la altul s-a rastit o vanzatoare si pe altul l-a stropit un camion cu apa dintr-o baltoaca atunci cand trecea pe trotuar, si de asta se grabesc sa te repeada si sa te desconsidere. Ei nu sunt oameni rai si daca ii cunosti mai bine poti ajuge sa ai o interactiune frumoasa cu ei pe viitor.

Vezi tu, avem tendinta de a cataloga un om foarte repede pe marginea unei singure interactiuni scurte cu el, pe baza a ceva ce a spus la un moment dat, desi evident el e mult mai mult de atat, se schimba in permananeta din momentul in care a facut o afirmatie anume sau a avut o problema anume, cu care ai tendinta sa identifici. Cand iti arati complexitatea personalitatii lumea renunta sa mai faca asta. Exprima-ti parerea pe subiecte de interes general, pune-ti in valoare calitatile si vei vedea ca reactia lor se schimba pe parcurs, vor renunta sa te identifice cu problema despre care ai postat acum.

Recomand cu toata caldura si descarcarea artistica, daca ai inclinatii spre asa ceva.

Naeema, nu ii poti cere cuiva sa vada lucrurile din persepectiva insumata a tuturor locuitorilor pamantului. El are doar experienta lui, este limitata dar este a lui.

Sanseverina, in ce vrei ca lumea sa creada cu pasiune si tarie ? Sunt toate niste aparente.

Am citit azi ceva care mi-a ramas in minte: pentru realitate suntem la fel de importanti ca microbii din propriul buric. Daca totu-i aparenta, care-o mai fi realitatea?

Din punctul de vedere al (multor) oamenilor actuali, realitatea e aia care vrei tu sa fie, adica fix iluzia din capul tau :P

Atunci de ce-or fi blamate asa de tare iluziile?

Ades

iluziile te ridica si apoi te trantesc de nu te vezi

Credca SR ironiza

P r o z a c a scris:

Atunci de ce-or fi blamate asa de tare iluziile?

Pentru ca traim in realitatea palpabila, nu in iluzii, iar un delusional este unreliable, nu poti face nimic cu el, ca nu stii daca apare cand si unde il chemi, daca maine are treaba sau nu, daca te aude ce-i zici si tot asa. Pentru ca el este jmeker, in capul lui, so, tu nu existi in fata delusionalului, decat ca mijloc catre un scop al sau, adica esti o unealta, nu o persoana. Delusionalii nu accepta persoanele reale, ci franturi din aceste persoane pe care aplica un sir de insusiri imaginare, daca respectivele nu ii strica iluzia. Daca i-o strica, le indeparteaza din anturajul sau.

Naeema a scris:

Metoda lasilor si a persoanelor slabe. La varsta ta vorbesc hormonii in numele tau.

Nu pot empatiza cu adolescenti care-si plang de mila ca vai ce neguroasa este viata, in timp ce sincer, ei habar nu au ce este viata. Am vazut oameni care intradevar au o viata de cosmar din toate punctele de vedere, oameni in varsta care au pierdut tot, oameni bolnavi, infometati, copii orfani, famiili intregi decimate de razboi, boala si foamete, oameni cu handicapuri fel de fel marginalizati de societate, batrani abuzati si abandonati, etc...aia ce sa mai zica ? Si tot traiesc si tot nu-si plang de mila si nu se vaita.

Stiu ca am raspuns mai sus pe scurt dar parca se repeta atat de des atitudinea asta, nu numai din partea ta ci si a altora, nu numai cu un user ci cu foarte multi, incat nu ma pot abtine sa detaliez.

Reiau ideea ca nu poti cere cuiva sa gandeasca nici prin prisma experientei tale si mai ales prin prisma experientei tutror oamenilor la un loc. Fiecare are momentele lui de slabiciune sau zadarnicie, raportate la viata lui si la experienta lui, nu a altora. Sa nu le aiba, sa constientizeze intruna existenta si probelmele tutror ar insemna sa ajunga la o stare extrem de elevata pe care ritmul vietii moderne nu o permite de obicei.

Fa un expercitiu si gandeste-te daca tu constientizezi toate astea in fiecare secunda a vietii si daca gandesti fiecare situatie/problema aparuta fiind mai intai constienta de toate astea. Este pur si simplu uman sa traim in prezent si sa ne cramponam de lucruri care altora nu li se par importante sau care nu ni se vor mai parea nici noua importante peste 20 de minute. Ne comportam asa fara ca structura noastra interioara sa fie afectata.

Asta, fireste, nu e cazul initiatoarei topicului, care este satula tocmai de oameni superficiali, iar tu o acuzi de superficialitate dintr-un automatism - adolescent/hormoni/depresie ''nejustificata''/''imi cere sa ii plang de mila''. Am observat inclusiv la mine tendinta asta de a eticheta in functie de anumiti factori, ceea ce de fapt indica propria mea superficialitate.