Început de Sanseverina, Mie 21 dec 2011 · 156 răspunsuri · 16.009 vizualizări
Finnian a scris:...
Finni, plange-i tu de mila si compatimerste-o si dadaceste-o si cauta-i coarne, ca sarmana de ea nu-si poate trai simtirile pasionale si la varsta ei de patrunjel inca verde s-a saturat de viata si parca parca s-ar sinucide. Mda. Drum bun pe lumea ailalta. Eu nu am tragere de inima sa compatimesc o persoana self-centered. 
Hyohko a scris:E o lume fara idealuri, moarta spiritual.
Aici duce moartea credintei.
Omul e debusolat.
Dar omul are nevoie de valori, de motivatii, de incredere, de stabilitate.
Sanseverina inca le cauta, deci e un suflet viu, chiar daca ranit, dar nu mort!
Da, dar gandul "eu nu pot sa traiesc in aceasta lume infecta" apare in momentul in care vede ca de fapt poate sa traiasca in aceasta lume. Ca se trezeste in fiecare dimineata tot aici. Sunt si au fost oameni care de suparare ca sunt neintelesi au facut atac de cord sau infarct miocardic si au murit. Ei chiar nu puteau sa traisca in aceasta lume. Cosmarul sinucigasilor nu consta in cum e lumea din jur. Ei sufera cand isi dau seama ca pot trai in continuare in aceste conditii. Ca de fapt nu sunt fiinte superioare. La fel si povestea indragostitilor "eu nu pot trai fara tine". Si isi pun capat vietii pentru ca nu vor sa accepte ca de fapt pot trai fara fiinta iubita, nu le face capul poc si nici nu se evapora in eter ca nu-i mai pupa ICS. Nu vor sa accepte ca viata sau iubirea lor nu e unica, prefera sa moara decat sa iasa din iluzie ( aici ii dau dreptate lui S.R.) .
Severina, eu zic asa. Traieste-ti viata in continuare, iti doresc o viata frumoasa. Daca este adevarat ce spui tu si ce simti, ori te vei inalta la cer ca fiinta celesta, ori organismul tau va ceda singur, fara sa trebuiasca sa pui tu capat.
Editat Mie 21 dec 2011 21:58
Topicul are coerenta
Hyohko a scris:Eu scarba asta o simt si acum.
Mai tii minte ce ai zis tu candva ? "Ronin revoltat"...
Naeema a scris:Finni, plange-i tu de mila si compatimerste-o si dadaceste-o si cauta-i coarne, ca sarmana de ea nu-si poate trai simtirile pasionale si la varsta ei de patrunjel inca verde s-a saturat de viata si parca parca s-ar sinucide. Mda. Drum bun pe lumea ailalta. Eu nu am tragere de inima sa compatimesc o persoana self-centered.
Cred ca nu intelegi.
Dar pentru ca tin la tine nu spun mai mult.
Sunt convins ca furtuna interioara de stari a Sanseverinei se poate regasi perfect in versurile astea ale lui Lermontov:
"
Te-asigur, nulitatea-i un dar pe-această lume.
La ce bun glorie, profunde cunoştinţe,
Talent şi dor imens de libertate
C
Partea interesanta,fata care a deschis topicul numai spune nimik.
Acuma, gasesc interesanta atat abordarea Naeemei, cat si a lui Finnian. Cred astea doua mesticate ar trebui sa citeasca fata.
Hyokho, vaaaiiiii,frumoase poezii,mai zi-ne..... 
Eu ma ocup de muzica gloomy
Editat Mie 21 dec 2011 22:00
Aseneth a scris:
Pentru ca se lupta ca un gandac strivit pe jumatate, ca in povestirea lui Dino Buzzati, Sanseverina va trai si va vedea lumina cu ochii ei, sunt sigur.
Simt in ea ca pulsiunea vietii depaseste cu putin pulsiunea mortii.
Ea e o luptatoare.
Ca in cartile lui Castaneda.
Daca ai spiritul de luptator ai castigat deja, desi esti inca in mlastina.
Cum spune Marcus Garvey: cine porneste la drum cu incredere in sine, a si castigat batalia.
Strut a scris:pai daca se purta cineva asa cu mine cand eram in depresie ....cred ca
Asta pentru ca esti slaba. Mie mi-a zis psiholoaga o data la una dintre sedinte " Tu vii aici sa te milogesti toata ziua, sa te vaiti despre tot si toti, sa-ti plangi de mila incontinuu fara a vrea sa faci ceva impotriva starii tale si mai ai si pretentia ca eu sa ma alatur tie si sa te bocesc si eu. Ei, asta nu se va intampla draga mea. Ori te ajuti si tu singura ca sa te pot ajuta si eu, ori asa nu se poate". In ziua aia am ajuns acasa plangand jurand ca nu voi mai merge la ea, dar dupa ce am sters lacrimile si m-am gandit bine, am realizat ca avea dreptate. Incet incet ma scufundam intr-un ocean de lacrimi si muci.
La urmatoarea sedinta am fost prezenta cu 15 mai devreme si cu o totul alta atitudine.
Aseneth a scris:Cosmarul sinucigasilor nu consta in cum e lumea din jur. Ei sufera cand isi dau seama ca pot trai in continuare in aceste conditii. Ca de fapt nu sunt fiinte superioare. La fel si povestea indragostitilor "eu nu pot trai fara tine". Si isi pun capat vietii pentru ca nu vor sa accepte ca de fapt pot trai fara fiinta iubita,
Eu credeam ca sinucigasii din dragoste, nu pot accepta faptul ca persoana iubita poate trai si fara ei. 
Editat Mie 21 dec 2011 22:05
Sanseverina a scris:Ma simt goala pe dinauntru, pur si simplu m-am saturat de viata, de tot ce inseamna ea. Nimic nu mi se potriveste, oamenii din jurul meu nu ma intereseaza din niciun punct de vedere. Nu vad sensul conversatiilor lor, ii consider stersi, plictisitori. Ma dezgusta entuziasmul lor pentru lucruri de nimic, faptul ca se complac intr-o mediocritate atat d.p.d.v. spiritual cat si material. Nimeni nu pretuieste tipurile de trairi pe care eu as da orice sa le pot include in viata mea. Iubirea a devenit pentru ei conventie, gesturile lor de afectiune par mecanice, vorbesc de relatii ca niste mari cunoscatori, dar, de fapt, nu au curajul sa se aventureze si sa lase totul in urma pentru iubire, sa se implice total, ca doar traim o singura data, de ce sa nu atingem macar un singur tip de culmi, dar culmi sa fie, de ce sa ne limitam? De ce sa nu vrem totul? De ce nu se mai pierd oamenii unii in altii, nu zic sa profiti de cineva, este un lucru reciproc, iubirea. De ce si-a pierdut atat valoarea? Numai oameni cu suflet mic, pierduti in monotonia zilnica, care presupun ca iti ofera sentimentul sigurantei. Dar de ce sa accepti asta cand putin efort iti ofera ceva mai mult? Apatie peste tot, nimeni nu mai crede cu pasiune nimic, isi dau cu parerea si atat, lumea ideilor nu e destul de interesanta, au ei alternativa mai buna, cotidianul, minciuna sustinuta si augumentata constant, ca asa trebuie traita viata "cumpatat" desi cuvantul potrivit ar fi orbeste. Nu am cu cine sa comunic, ma doare foarte tare, nu simt afectiune adevarata din partea nimanui. de ce as munci sa capat pozitie sociala intr-o astfel de societate, in care oricum nu-mi vor fi satisfacute nevoile de afectiune, comunicare si sinceritate.
Acum comparati cu ce spune Lermontov, sa vedeti daca nu e acelasi lucru:
"Ce trist privesc tabloul acestei generaţii
Cu viitorul sumbru sau gol la infinit,
Plecată sub povara at
