Vesnic

Dar oare exista vreo relatie care sa dureze multi ani si in care sa nu se intample ca partenerii sa nu simta deloc atractie fata de alte persoane (si nu ma refer[doar] din punct de vedere fizic)?. Eu una sunt sceptica asa ca, consider ca te incadrezi in normalitate. Daca toti si-ar destainui fiecare gand din asta partenerului ar fi epidemie de divorturi

Kilkoana, scrii foarte frumoas. Vreau sa stii ca eu nu te judec, sau critic... Scriu doar ce am vazut, din experienta mea. Imi place sa citesc despre povestea asta, descrii foarte plastic, e o nuvela frumoasa. Nu stiu ce sa adaug in plus. Intre tine si omul acela pluteste mult mister. Nici tu nu stii ce e acolo, nici el nu stie, si amandoi va feriti sa definiti, sa conturati. Poate daca ai spune pe nume, vraja ar disparea, dar tie iti place acea vraja. La drept vorbind vraja aceasta nu se integreaza prea bine in relatia ta, e o complicitate acolo, dar... e asa. Mai vezi tu...

Kilkoana a scris:

Pe de alta parte am o relatie cu un om sincer,bun, onest, in care amandoi investim tot.....si sunt foarte fericita si ma face fericita...exista insa si aceasta mica complicitate amicala si un pic in plus....si nu stiu unde sa bag persoana in casutele.

Etetetete! daca esti sincera cu tine ai sa poti vedea exact in ce casuta este persoana virtuala.

Exact acolo se cuibareste acel mic plus, unde omul acela care te face fericata in real, are un minus care-ti lipseste tare.

Kilkoana a scris:

aveam impresia ca ma citeste ultima fila.

si cu iubi oficial trebuie sa te cam explici, asa e?

Kilkoana a scris:

Batem un 4 - 5 ani si vraja intretinuta si de distanta si de noi,nu dispare.

Mno, asta-i o indragosteala neconsumata. O sa te haituiasca pina te lamuresti.

Nu stiu sigur daca vrei sa dispara aceasta vraja, pt ca lamurirea asta ar aduce.

Dar daca vrei sa gasesti raspunsuri, ar trebui sa incerci sa te gindesti al el ca la un iubit.

Asa, ipotetic , cum vezi tu relatia cu el (ca dupa 4-5 ani, il cam stii) si mai ales, ce NU iti place la el. Cu siguranta exista ceva ce te-a oprit, te opreste , pt ca daca ar fi avut toate datele acea relatie ar fi existat deja.

In concluzie, ce n-ar merge cu el si cu actualul merge foarte bine ??

Cum ziceam, daca ai lasat tinta sa plece, traieste cu asta.

Kilkoana a scris:

Povestea este.......cumva legata de momentul in care a intrat domnul cu inghetata in viata mea,in trecut, este foarte in trecut. Eram urata/foarte urata si bolnava(dupa o problema grava de sanatate) si domnul mi-a spus ca sunt foarte frumoasa si ca orice se poate depasi si poate ca imi era teama sa fac dragoste, dar a facut dragoste cu mine, intr-un setting minunat. Era prima persoana dupa o lunga perioada si, cum sa spun, este prea intim....imi era teama ca nimeni/niciodata nu ma va mai vedea atractiva.Atunci nu eram atractiva, poate el ma vedea asa. Este complicat.

Eu stiu ca el este foarte mult legat de cata importanta dau eu lui. Eu dintotdeauna am vrut sa aud ca nu ii sunt/eram indiferenta.

Asta clarifica totul.Intr-un fel e salvatorul tau, n-ai cum sa rupi relatia cu cineva care te-a facut sa te redescoperi , sa te poti accepta, sa te iubesti pe tine, sa te simti vie si femeie pina la urma.

Cumva te simti datoare si-i chestie de fairplay.

Atunci erai prea vulnerabila si ravasita ca sa-ti dai importanta, dar aveai nevoie prea tare de ce-ti oferea el. Acuma, lucida fiind, sa afli ca ai fost importanta pt el, ca a fost ceva real...hm, e tulburator. Dintr-o data acea relatie se ia din caseta relatii in stare de vulnerabilitate si se trece la relatii deosebite. So, ti-a dat clasa din nou, despre asta-i vorba. Nu poti sa nu-l iubesti pt asta.

E cineva care tot timpul ti-a dat mai mult credit decit iti ofereai tu singura.

Daca era o despartire dureroasa, naspa, ti-ar fi trecut. Despartirile astea amicale, nobile, fac ca acea relatie sa nu aiba incheiere, tot timpul mai e loc de virgula, nimeni nu pune punct.

Chiar de ar fi fost o despartire naspa, creierul are, printre alte mecanisme defensive, pe acela de a sterge cu buretele relele, pentru a avea lumea in care poate functiona cat mai bine, anume lumea in care cineva te-a iubit, sau inca te mai iubeste - macar in capul tau, ca realitatea poate sa difere.

Problema asta e o chestie de acceptare, asa cred eu.

Ea a incercat pina acuma sa minimalizeze acea relatie si vede ca a gresit.

E de bine ,desi o bulverseaza.

Eu vad asa lucrurile. El e o persoana speciala in viata ei, nu conteaza cine e, ce defecte are, ce viata are acum si ce relatie are ea, intre ei exista o legatura clara si asa va ramine, pt ca el a fost acolo cind ea avea cea mai mare nevoie.

Daca ea poate aceepta asta senin, in sufletul ei, da, este un barbat special pt mine, dar a trecut, acum putem fi doar buni amici, totul se rezolva. Daca importanta pe care a dat-o el acelei aventuri, ii schimba perspectiva si adevarul este "daca as fi stiut ca-s importanta pt el, as fi ramas", atunci...se complica treaba.

Altfel, cred ca suntem oameni, nu salbatici si daca se lamureste ea cu sine, poate vedea ca a tine legatura cu el din cind in cind, e chestie de omenie si fair play. Daca poate limita aceasta relatie la amicitie, cred ca ar putea sa-i spuna iubitului despre ce-i vorba. N-ar fi obligata sa se ascunda, nu s-ar simti vinovata si nici n-ar mai da alta valoare acestei prietenii.

Yasmin,cu el din anumite motive nu voi avea niciodata o relatie in sensul de oficial. Lucru stiut si acceptat de la inceput. Si lucru pe care nici nu imi doresc vreodata sa-l schimb. La NU-uri is convinsa ca de sa-l vad zilnic ne-am certa odata pe ora. Poate fi un mic insuportabil.

Analizand si spusele voastre (ca nu de lele am deschis topicul si am tinut special sa raspund oricui)cred ca am ajuns si la explicatia ca e mai bine sa nu inteleg de ce este el pt mine. Is convinsa ca la un moment va muri,sentimentul, sau careva dintre noi.....nici nu ar fi important. Strica si prea multa verbalizare din partea mea,ma simt vinovata ca strivesc "corola de minuni" (minune fapt inexplicabil fiind sentimentul, nu domnul in speta,desi este un om f. special ).Is convinsa ca domnul cu inghetata nu se intreaba oare ce sunt eu, stie exact,el fiind un om decis.

Si m-au ajutat foarte mult parerile in a fi atenta sa nu ma inchid in relatia actuala. Cat de decizie,ohh well, foarte posibil ca nu voi avea taria sa nu raspund contactarilor domnului cu inghetata, desi la modul proactiv eu l-am cautat o singura data, cand i-am spus ca voi in orasul lui.

In fine, cat de consumat, relatia a fost consumata ,macar la modul prozaic, dar asta a fost demult.Cand se va consuma feelingul nu stiu,ar fi si pacat sa se intample.

M-a deraiat de pe sine aceasta asa zisa recunoastere de catre el,ca acesti ultimi ani de convorbireala, de amicitie,de whatever, relatia i-a fost importanta. Urasc cum poate sa faca si cel mai banal compliment sa para atat de special. Este o trasatura foarte periculoasa O

Nu strica verbalizarea. El este important pt tine pt ca a fost acolo cind aveai nevoie si a stiut cum sa te ridice.Poate asta si trebuie sa stie actualul iubit ca sa inteleaga de ce trebuie sa mai stii ceva de el o data /an.

Motivele alea pt care nu poate fi altceva, sa ti le aduci aminte si azi, iar daca o relatie cu el nu merge, atunci asta e raspunsul.

Are un loc in viata ta la TRECUT.

In prezent poate fi doar un bun amic care percepe sufletul tau.

Iar viitorul, nu va fi cu el, deci TREZIREA.

YasmiSL a scris:

Nu poti sa nu-l iubesti pt asta.

E cineva care tot timpul ti-a dat mai mult credit decit iti ofereai tu singura.

Daca era o despartire dureroasa, naspa, ti-ar fi trecut. Despartirile astea amicale, nobile, fac ca acea relatie sa nu aiba incheiere, tot timpul mai e loc de virgula, nimeni nu pune punct.

Absolut exact. Eu nu pot,nu as vrea sa nu stiu de el, sa stiu ca e bine, sa vorbim complice macar o ora din cand in cand. Pana si in vorbit, vorbesc mai mult eu. Pot face o viata,iubi, trai, avea copii, dar pe undeva adanc secret,is convinsa ca va exista intotdeauna. In cadrul marturisirilor lui:

"esti foarte placuta" "mi-a facut doar placere sa ma uit in ochii tai" "nu te supara,ma bufnea rasul cat de rosie te-ai facut cand te-ai patat cu inghetata" "tu....cred ca am o fata care nu imi este fiica"

"nu se poate sti ce importanta atribui eu acestei relatii"- asta a fost spusa intr-o alta discutie

Este prea cavaler sa ma faca sa sufar vreodata. Sau ba.Daca o face stiu ca nu e cu premeditare.Relatia fizica intre noi nu mai exista, nu pot fi atat de ipocrita sa spun ca atractie fizica nu exista.

Despartirea, ea da, nu a existat, face cumva si chiar de nu vorbim 2, 3 luni,odata out of the blue ma contacteaza. Si are intotdeauna cate o vorba buna. Amu,nu ca nu as auzi vorbe bune destule, sunt un om iubit de prietene, de familie,de iubit, dar o vorba buna in plus....nu strica.

In categoria rele, suspectez ca nu se desparte de cuceriri....adica nu la modul urat. Si are tot timpul porti.Sau un lucru bun,ce stiu eu.

YasmiSL a scris:

Poate asta si trebuie sa stie actualul iubit ca sa inteleaga de ce trebuie sa mai stii ceva de el o data /an.

Eu pe actual nu il suspectez de prostie crunta, nu ii gelos si apreciez asta (ar fi si culmea fiind doar iubiti), stie teoretic de existenta si importanta lui din trecut. Acu, in mod cert detalii prea intime nu i-am povestit, nu as povesti detalii intime actualului,din viata mea trecuta.

Pana la urma, poate chiar e constient ca tinem legatura virtual si o lasa asa....avem o vorba "seara langa cine ma culc,ala ii number one. Si ala esti tu."

Insa in genere nu ma bag in magarii, flirturi aiurea. Ma simt destul de vinovata si de intensitatea feelingului secundar,insa acu, pana la urma ii momentul. Cumva, faza a fost,mi-a fost foarte rusine sa ii spun si domnului cu inghetata, de importanta momentului, sa-ti spun drept, este doar de catre mine constientizat. Eram o persoana urata rau si el mi-a spus atunci ca nu ii asa. Aveam uneori chiar ganduri auto destructive din cauza neplacerilor si parte din recuperare se datoreaza chiar domnului cu ingheata, desi eu nu i-am spus niciodata asta.Nu are de ce sti asta.