Miturile urbane din domeniul dragostei

Amarena a scris:

S.R. -> corect! MULT mai corect decat ce scrisesesi inainte.

Pai, pana la urma nu m-a pus nimeni sa fiu judecator peste cei din jur, atat timp cat nu ma afecteaza ce fac ei, fiecare poate face ce doreste.

Mi se pare ca o alta zicala spune ca in dragoste si in razboi nu exista reguli.

Regulile exista de fapt, dar nu e treaba mea sa ma asigur ca oamenii le respecta, nu ma va durea pe mine ca ce cred ei si ce se intampla s-ar putea sa difere, caz in care se darama castelul imaginar de iluzii si omul sufera.

Cineva avea candva la semnatura ceva gen "omul care nu are niciun vis, nu are prea multe".

Cred ca trebuie sa lasam oamenii sa viseze, experienta fiecare o traieste individual, iar calea fiecare si-o gaseste singur.

Dar nu se exagereaza oare cu ridicarea in slavi a dragostei idealiste, nu se formeaza, mai ales la cei tineri, asteptari nerealiste de la acest fenomen ? Poate ca da, dar cum ziceam, ei vor suporta consecintele.

Amarena a scris:

discordanta dintre vorbe si fapte? :soc: da' te-am parasit eu pe tine sau nu ti-a placut cum te-am iubit? ce discordanta, bai baiatule? Ai stat tu la fundul meu?

De ce te simti tu vizata de postarile mele atat timp cat eu vorbesc la modul general, in niciun caz despre vreun user/userita anume ? :think:

dragoste idealista? da' am zis eu ceva de dragoste idealista? Am zis doar ca, atunci cand vreau sa aflu cu siguranta daca iubesc pe cineva, ma gandesc: ma, io as fi in stare sa mor ca sa traiasca Gigel? Nu as fi, frate, da-l in spirt = nu-l iubesc. Da, sunt, sa moara ma-sa lu' Frankfurt = il iubesc, sa-nnebunesc.

Ca chestia asta dureaza doi ani, treispe ani, treij'de ani sau o luna, asta-i partea a doua, nene.

S.R. a scris:

Discordanta intre vorbe si fapte e ceva ce m-a ros intotdeauna, d-aici si pornirea mea, dar in final, ce importanta are ?

Oamenii zic ce vor si fac ce stiu, si fiecare in parte suporta consecintele faptelor sale, fie ele bune sau rele.

Daca inca mai esti revoltat inseamna ca inca nu te-ai impacat cu toata treaba asta. Oamenii tind catre ideal, il proslavesc, il canta, il pun in versuri, viseaza la el si vb despre el cu patos. Marea drama e ca nu poate fi atins. La fel e si cu iubirea... doar putini au sansa sa ajunga sa iubeasca pana la sacrificiul total de sine. Restul inca ratacim si speram. Toti gresim, ce sens are sa ne revoltam la greselile altora?

harald a scris:

Aia nu e dragoste, nu te mai pacali singur.

In rest, ar fi util sa afli ca orice relatie este un contract. Pana si cu cainele tau ai tot un "contract", el are anumite asteptari de la tine si tu anumite asteptari de la el.

Asa apar de fapt certurile, pentru reale sau doar pretinse incalcari ale contractului relatiei.

Da, toate astea le afli citind AT, sau analizand la rece relatiile.

S.R. a scris:

De ce te simti tu vizata de postarile mele atat timp cat eu vorbesc la modul general, in niciun caz despre vreun user/userita anume ?

Poate pentru ca ai zis VOI si pentru ca m-ai citat si ai zis de ipocriti? Orice tampit si-ar fi dat seama ca e si el inclus in "voi" ala, mai ales ca m-ai mai si citat si alea alea.

Come on, ca stiu ca-s proasta, da' tu imi insulti si bruma de inteligenta pe care am infatuarea sa cred ca o am.

Amarena a scris:

dragoste idealista? da' am zis eu ceva de dragoste idealista? Am zis doar ca, atunci cand vreau sa aflu cu siguranta daca iubesc pe cineva, ma gandesc: ma, io as fi in stare sa mor ca sa traiasca Gigel? Nu sunt, frate, da-l in spirt = nu-l iubesc. Da, sunt, sa moara ma-sa lu' Frankfurt = il iubesc, sa-nnebunesc.

Ca chestia asta dureaza doi ani, treispe ani, treij'de ani sau o luna, asta-i partea a doua, nene.

Conteaza si cat dureaza. Conteaza si daca il vezi/o vezi ca pe tatal/mama copiilor tai, conteaza si daca te vezi imbatranind alaturi de acel om.

Cum ziceam, reguli exista, dar nu e treaba mea sa veghez la aplicarea lor.

Repet ca nu vorbesc despre tine, ci vorbesc la modul general.

Amarena a scris:

Poate pentru ca ai zis VOI si pentru ca m-ai citat si ai zis de ipocriti? Orice tampit si-ar fi dat seama ca e si el inclus in "voi" ala, mai ales ca m-ai mai si citat si alea alea.

Come on, ca stiu ca-s proasta, da' tu imi insulti si bruma de inteligenta pe care am infatuarea sa cred ca o am.

Inainte sa incep sa ma cert cu tine te intreb daca chiar doresti asta :)

nici nu ma gandesc, da' macar asuma-ti ce zici.

si cu asta am terminat, ca suntem offtopic, am asa o senzatie.

LikeThisPoppy a scris:

Daca inca mai esti revoltat inseamna ca inca nu te-ai impacat cu toata treaba asta. Oamenii tind catre ideal, il proslavesc, il canta, il pun in versuri, viseaza la el si vb despre el cu patos. Marea drama e ca nu poate fi atins. La fel e si cu iubirea... doar putini au sansa sa ajunga sa iubeasca pana la sacrificiul total de sine. Restul inca ratacim si speram. Toti gresim, ce sens are sa ne revoltam la greselile altora?

Da. Eh, uneori m-apuca si pe mine.

Eu tot cred ca fiecare are o anumita viziune asupra dragostei. Daca ar fi sa ma loveasca si pe mine culmea idealismului, as zice asa:

Dragoste este atunci cand dimineata doresti ca primul om pe care il vezi sa fie el/ea, cand seara ultimul om pe care il vezi sa fie el/ea, cand decat sa moara el/ea, mai bine sa te duci tu, cand il/o vezi ca pe tatal/mama copiilor tai, cand te vezi imbatranind alaturi de el/ea.

Doar ca nu ma loveste.

Ar mai fi si treaba ca atunci cand se intampla (ca se mai intampla si d-astea, mai ales in adolescenta, ca mai tarziu mai rar, chiar mai deloc), nu stai sa te gandesti la toate chestiile astea, ci doar le simti.

S.R. a scris:

Dragoste este atunci cand dimineata doresti ca primul om pe care il vezi sa fie el/ea, cand seara ultimul om pe care il vezi sa fie el/ea, cand decat sa moara el/ea, mai bine sa te duci tu, cand il/o vezi ca pe tatal/mama copiilor tai, cand te vezi imbatranind alaturi de el/ea.

Doar ca nu ma loveste.

De cate ori m-au lovit pe mine ... Dar s-au dus ca si cum n-ar fi fost.

De asta cred ca iubirea n-are de a face cu persoana iubita (sau nu total) ci cu ceea ce poti simti tu si cat poti simti. Altfel nu se explica cum oameni pe care candva credeai ca-i iubesti cu toata fiinta si ca ai fi instare sa-ti dai viata pentru acele persoane, dupa un timp (mai lung sau mai scurt) iti devin indiferente. Probabil ca asta e indragosteala pe care o tot confundam.

Dar unde e iubirea aia mare si adevarata, sacrificiala?

Cristi din prahova a scris:

Desi nu stiu cine mai intra pe aici sa citeasca ceva,totusi,hai sa mai fac si eu un topic!

Astept episoadele viitoare. Vezi ca seamana prea tare unul cu altul.