Presare...ma preseaza ca nu am prietena

lupini a scris:

Nu contează de unde vine prestigiul, numai să vină. Eu

lupini a scris:

Al Micu a scris:

sa nu ajunga pe la 30 ani tot singur si depresiv

sunt cazuri de genul asta

conteaza mult si experienta de viata

Foarte mult contează experienţa de viaţă. E esenţială.

Că ajunge la 30 de ani singur, asta nu e ceva rău. Rău e să ajungă la 30 de ani

LikeThisPoppy a scris:

Pai prieteniile intre pasarici sau intre cocosei nu-s la fel ca cele intre pasarici si cocosei :roll:

Prietenia (atunci cand este), este exact la fel. Faptul ca oamenii nu observa lucrul asta, este deoarece in realitate nu sunt prieteni. Dealtfel foarte multi nu sunt prieteni nici macar dupa casatorie. Iar dupa scurt timp, cand se stinge focul, isi dau seama ca de fapt sunt doi straini.

Pippo a scris:

Prietenia (atunci cand este), este exact la fel. Faptul ca oamenii nu observa lucrul asta, este deoarece in realitate nu sunt prieteni. Dealtfel foarte multi nu sunt prieteni nici macar dupa casatorie. Iar dupa scurt timp, cand se stinge focul, isi dau seama ca de fapt sunt doi straini.

E corect ce spui in partea a doua, dar de prima parte nu prea sunt sigura.

Athmy a scris:

Baiatul sa lupte sa fie tratat cu respectul cuvenit, acela de om, si sa nu permita pretentii absurde nici macar de la parinti, altfel se va obisnui sa fie comandat si presat toata viata.

Dacă va

lupini a scris:

Dacă va

Athmy a scris:

daca accepta asa tratament, va ajunge cu frustrari si sechele, asa cred. Nu zic sa aiba conflicte cu tatal lui, dar sa aiba o atitudine ferma si sa ceara respectul cuvenit. Tatal dupa cum l-a descris nu va accepta sa nu puna piciorul in prag, e problema lui de atitudine, dar copilul trebuie sa stie ce i se cuvine si ce e normal, sa inteleaga. Cu toate acestea supunerea nu este o solutie.

De asta spun eu că pentru a nu ajunge cu frustrări şi sechele, trebuie să fie cu mintea ascuţită, şi să-şi canalizeze toată energia tinereţii spre dorinţa de a învăţa şi de a pune în aplicare cele ce învaţă. Aceste activităţi îl vor absorbi, şi îi vor înlătura frustrările şi sechelele. Respectul nu se obţine prin conflicte, adică, respectul sănătos nu se obţine prin conflicte. Respectul obţinut prin conflict se obţine doar între clanurile de traficanţi.

Eu asta îl sfătuiesc: să fie cu mintea ascuţită, să înveţe, şi să pună în aplicare cele ce învaţă. Iar dacă în următorii 10-20 de ani, nu-i va folosi la nimic învăţătura, poate să mă blesteme cât vrea el...."că m-am luat după unu' lupini de pe un forum, care-mi spunea să învăţ şi să ajung om mare, în loc să mă lase în pace să-mi irosesc viaţa certându-mă cu tata pentru a-mi arăta respect".

Pai daca fuge de conflicte, si in viata da de inca 1000 ca tatal lui, nu il vad prea bine. Facand abstractie de invatatura, pe care tu o tot binecuvantezi :)

Si ca sa inchei intr-un ton optimist, recomand filmul "Guess who's comming to dinner", cu privire la dreptul de alegere al copiilor in relatiile de prietenie/casatorie, si la acea invatatura a lui Lupini, foarte benefica pentru orice om.

Athmy a scris:

Pai daca fuge de conflicte, si in viata da de inca 1000 ca tatal lui, nu il vad prea bine. Facand abstractie de invatatura, pe care tu o tot binecuvantezi

Bincuvântez şi învăţătura, dar şi "mintea ascuţită". Prin "minte ascuţită" eu înţeleg abilitatea unui om de a evita...pericolul, şi de a-l face să devină ...avantaj. Asta nu se poate face prin conflict deschis, ci prin înţelegerea personalităţii omului. Dacă se va întreba în cazul fiecăruia dintre cei 1000 de oameni despre care spui că i s-ar putea opune, de ce se opun ?, va şti ce metode să folosească pentru a transforma opoziţia multora în avantaj.

Analizează următoarea cugetare: "cel mai sigur mod de a-ţi cuceri duşmanii, e să ţi-i faci parteneri". Aşa trebuie să facă şi el cu tatăl lui. Dacă va reuşi asta la vârsta lui....RESPECT !!!