Finally, on-topic. De undeva de sus, oamenii se uita in jos si predica. Nevoia de control ca mijloc pentru satisfacerea nevoii de stima si respect... Atunci cand ramai singur, cand ceilalti arata ca nu conteaza daca existi sau nu, incepi sa te intrebi daca pentru tine conteaza sa traiesti sau sa incetezi existenta. Ce mi-a adus ? Nimic, numai respingere, numai negarea unei dorinte care era perceputa ca o nevoie. De ce ceilalti au si eu nu ? De ce el/ea si nu eu ? Oare sunt lipsit de valoare ? De ce nu este lumea interesata de ceea ce am eu de oferit ? Eu am valoare si ofer lucruri importante - sunt pe un piedestal de la inaltimea caruia am ales sa ofer ceva unui om de rand. De ce nu vrea ? Inseamna ca nu sunt pe un piedestal... Inseamna ca totul e in mintea mea - inseamna ca nimeni nu ma vede, nimeni nu ma aude, atunci ce rost are sa traiesc daca e ca si cum nu as exista ? Hai sa pun capat definitiv acestui lucru pe care nu il vrea nimeni. Hai sa imi pun capat mie... Dar oare nu exista si alta metoda ? Oare chiar am cunoscut atatia oameni incat sa declar ca intr-adevar sunt un proscris ? Din atatea miliarde de oameni nu se gaseste cel putin unul care sa ma vrea ? E cinstit ca in megalomania mea eu sa cer celorlalti sa ma vrea ? Pot eu sa ordon asa ceva ? E corect sa ii amenint cu sinuciderea daca ei nu ma asculta ? Si oare asta e pedeapsa mea sau a lor, pentru ca nu au vrut sa ma vada ? De ce nu vreau eu sa incerc sa vad lumina ? De ce nu vreau sa vad padurea din cauza copacilor ? De ce vreau eu o persoana anume ? De ce vreau mai multe ? Oare daca ar face ca mine nu ar deveni jucariile mele ? Oare nu sunt doar un copil rasfatat care nu am stiut sa vad ce mi-au oferit cei din jur si mi-am oferit eu singur atunci tot ce mi s-a parut ca mi se refuza si astfel mi-am luat zborul ? Nu asa am ajuns in acest loc inalt de unde eu hotarasc cine sa ma vrea si cine nu ? Aripile mele din hartie brazdate de fulgerul indiferentei au luat foc si m-am trezit pe pamant... Nu mai sunt sus... Atunci sa traiesc pe pamant - candva voi gasi ceea ce caut, chiar daca ar fi sa mor cautand. Nu sunt pe un piedestal, lumea nu a inceput cu mine si nu se va sfarsi cu mine - in viata asta daca vreau sa imi las amprenta trebuie sa fac bine, nu sa ma supar ca lucrurile nu se intampla cum vreau eu si sa ii pun capat. Nu e ca un televizor. Viata, o data oprita nu ii mai pot da drumul din nou. Viata mi-a fost data sa o traiesc iar eu voi face in ciuda tuturor greutatilor si o voi trai - intotdeauna tinteste mai sus. Nu imi este bine acum... Daca trag o dunga cu lama pe incheietura nu imi va mai fi bine niciodata. Asa eu aleg sa traiesc - indiferent ce se pune de-a curmezisul. Aleg sa imi caut mai departe fericirea, nu sa stau intr-un colt. Viata e un sir de intamplari imprevizibile, dintr-o intamplare imprevizibila va aparea si fericirea mea - dar eu trebuie sa traiesc si sa o caut pentru a o putea gasi. Niciodata nu voi renunta...
Pune lama inapoi langa oglinda si pleaca din baie, astazi nu te vei sinucide - astazi vei renaste si iti vei continua drumul in viata...
Te-ai gindit vreodata ca am avut exact opusul a ceea ce am oferit? ;) Te-ai gindit vreodata ca eu,nici nu as putea concepe daramite face ceea ce fac semenii mei?
faci confuzii grave si folosesti filozofii pe care nu le intelegi indeajuns.