Codrina a scris:
Deja am stabilit prioritatile si am ales fericirea copiilor.
Si e al naibii de dureros cand ramai tu cu frustrarile.
Repet, nu e o iubire adolescentina.E o iubire intre doi oameni maturi...e o iubire asumata.
Cine are de criticat n-are decat! Sunt oameni care traiesc toata viata nefericiti dar cu sentimentul maret ca au facut doar ce "trebuie" si doar "ce se face". Ei bine, eu nu-s asa! Am recunoscut-o de la prima postare si-mi asum si acum tot ce tine de aceasta relatie extraconjugala.
E imoral? Ei si...
Ai ales, daaaa... 
De parca era dupa tine, om fricos care esti.
Pai ramai, chiar sunt curios daca nu-ti vei uri inconstient copii ca ti-ai ratat "fericirea" din cauza lor.
E asumata pe dracu', daca era asumata nu se petrecea in ascuns.
Sunt oameni care traiesc degeaba, ca tine asa, ca n-ai tupeu sa-ti iei viata in maini, sa divortezi si sa-ti urmezi iubirea. Nu-mi plac scuzele astea gen "altii fac/nu fac". Recunoaste si tu ca astepti sa faca altii ceva pentru ca tu sa te simti bine, ca nu vrei sa muncesti in vreun fel in relatiile cu alti oameni(sau nu stii cum si o faci prost) si ca nici nu vrei sa iti asumi vreo responsabilitate. Probabil cand erai mica ai tai iti spuneau des ca e vina ta pentru orice si te-ai facut mare si ai hotarat sa nu mai faci nimic ca sa nu mai poti avea vreo vina (din punctul tau de vedere). Daca recunosti asta, e un punct de plecare pentru ce vei face in viitor. Dar eu stiu ca nu vei recunoaste nimic. Doar am avut rautatea sa-ti spun.
Nu conteaza ca e imoral, doar fraierii si prostii cred in moralitate, azi orice e permis, conteaza ca ceri un sfat si eu tocmai ti-am spus ca-ti dai singura-n cap.
Atat de mult mi-ar placea sa va asumati toti ce faceti si sa nu va mai cautati tot felul de scuze... Dar asta e ca si cum as dori pacea mondiala - gen n-am s-apuc sa vad vreodata asa ceva.
mița a scris:
Eu cred ca doar te alinti. Esti genul care traieste cum vrea, nu cum poate. :)
